Manualul cu pricina are coperþile roz. Roz-bombon, aº putea zice. Fiecare capitol este, în sine, o adevãratã operã de artã. Este atrãgãtor, te face sã salivezi, te îmbie sã te lungeºti cu mîinile sub ceafã ºi sã visezi cum te vei rupe, de acum încolo, în figuri: maºinã nou-nouþã, casã aranjatã bec, papa bun, vacanþã la soare ori la nãmol de cea mai bunã calitate, mai eficient chiar decît pastilele alea mov ori albastre ori cum Doamne iartã-mã or fi ele. Deschizi manualul ºi vezi, în primul capitol, cum vor creºte lefurile cu 50%. Deja te simþi mult mai bine. La capitolul al doilea afli de majorarea punctului de pensie la juma din salariul mediu pe economie. ªi iarãºi îþi faci socoteli: deja cîºtigi mai bine, trebuie sã cotizezi ºi mai puþin la „ãi bãtrîni“…Iar e de bine. Treci la capitolul trei: creºte alocaþia pentru copii. Capitolul patru – mai multe locuri de muncã. Capitolul cinci – medicamente mai ieftine, condiþii mai bune în spitale. Capitolul ºase… ªi tot aºa. Este suficient sã rãsfoieºti manualul ºi deja ajungi în al nouãlea cer, nu ºtii ce sã mai alegi: laptele ori mierea. Numai cã vine ºi momentul în care închizi manualul de aburit fazanii. Ajungi la ultima paginã, oftezi fericit ºi satisfãcut ºi vrei sã îl pui în raft. Cînd acolo... Surprizã: totul e negru-negru, cu excepþia eratei. O eratã post-electoralã care zice cam aºa: da, e vorba de 50% la leafã, dar nu mai mult, ci mai puþin. Da, se va majora punctul de pensie, dar numai pentru aceia care vor supravieþui crizei induse de autorii prezentului manual, sperîndu-se la cît mai puþini. Da, va creºte alocaþia pentru copii pe lunã. Dar numai pe Lunã, nu ºi pe Pãmînt. Da, vor fi 300.000 de locuri de muncã, dar nu create, ci desfiinþate. ªi tot aºa. Pentru cã tot ceea ce s-a spus ºi s-a scris nu reprezintã altceva decît uriaºul manual de aburit fazani. Iar nenorocirea cea mare nu este cã existã ºi un asemenea manual sau cã se reediteazã la fiecare patru ani. Sau cã avem printre noi tot felul de japiþe care editeazã asemenea manuale. Nu, nici pe departe. Marea nenorocire este cã avem mult prea mulþi din ambele categorii: ºi mult prea multe japiþe, ºi mult prea mulþi fazani. De aia ºi sîntem unde sîntem ºi cum sîntem. Am zis!
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!