Nu pot sã nu-mi amintesc cum, în campania electoralã, actualele partide de la putere spuneau cu gura mare cã „sînt bani“ pentru toate majorãrile salariale. Cînd cîte o voce încerca sã replice apãreau ba domnul Boc, ba domnul Geoanã ºi spuneau cã liberalii nu vor sã majoreze salariile ºi pensiile.
Iatã cã acum, brusc, nu mai sînt bani. Atîta emfazã era în promisiunile electorale, atîta siguranþã de sine cã acum toþi politicienii care le-au susþinut par niºte mincinoºi siniºtri. Nu ºtiu dacã s-a mai petrecut în România postrevoluþionarã o asemenea rãsturnare de situaþie: de la majorãri salariale promise cu toba în piaþa publicã, la nici mai mult nici mai puþin decît îngheþarea salariilor.
Sigur, explicaþii se gãsesc pe toate drumurile ºi la toate orele, pentru cã în materie de scuze ºi explicaþii sîntem fruntaºii Europei. Mã întreb însã, ce motivaþii vor mai avea românii sã meargã la vot anul ãsta. De extremiºtii PRM ºi PNG am scãpat, în Parlament sînt doar forþe democratice, dar totul pare învãluit într-o minciunã groasã. Pe ºi mai mulþi ca în 2008, asta îi va determina sã boicoteze scrutinul. ªi, în fond, pentru ce sã ne mai mobilizãm la vot?
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!