Mai deunăzi, un prieten îmi spunea: România suferă de un blestem istoric, cele 3 Elena. Se referea, desigur, la Elena Lupescu (amanta lui Carol al II-lea), Elena Ceaușescu și, desigur, Elena Udrea. În văzul și în disprețul unei întregi națiuni, trei conducători (cu tendințe autoritare, dacă nu dictatoriale) își etalau și-și etalează slăbiciunea (doar sexuală?) pentru trei pupeze care îmbinau și îmbină prostia cu nerușinarea.
Ultimul episod încă în curs ne șochează, totuși, deși ar fi trebuit să ne obișnuim. Dar tupeul, indecența și incompetența cu care ministresa Udrea își afișează toaletele, își ține discursurile ridicole și-și dă în stambă (tricotînd, dînd cu mopul, dansînd cu ) nu pot să nu te revolte. Sau să te umple de dispreț (inclusiv față de protectorul ei).
Cînd soțul (legal) al Elenei U., Dorin Cocoș, declară, Atîta timp cît Băsescu e președinte, nu o să am probleme cu justiția, ce mai rămîne din speranțele noastre în sus-zisul președinte?
Elena Udrea (ca și cele două predecesoare) își va distruge, în timp, protectorul. Ce mai contează!? Ea și-a făcut damblaua: a ajuns ministresă, s-a lăfăit pe la televiziuni & în paginile ziarelor, și-a cumpărat ce țoale & bijuterii a vrut, s-a plimbat pe unde a avut chef
Băsescu, PD-L., democrația, viitorul României Palavre, aiureli care nu fac nici măcar cît o geantă Vuiton.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!