Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poștale, al convorbirilor telefonice și al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil. Acesta este art. 28 din Constituția României. Prezenta lege stabilește obligația furnizorilor de servicii și rețele publice de comunicații electronice de a reține anumite date generale sau prelucrate în cadrul activității lor de furnizare a serviciilor de comunicații electronice pentru punerea acestora la dispoziția autorităților competente în scopul utilizării în cadrul activităților de cercetare...
- zice Legea 298. O lege care a încins spiritele și care a făcut să se reverse valuri de cuvinte: trimiteri la faimosul roman Big Brother al lui Orwell, paralele cu regimul kaghebist, trimiteri la metodele de lucru ale direcțiilor fostei Securități. Au fost invocate personalități istorice tip Stalin sau Iagoda ori Beria. Sîntem ascultați, sîntem interceptați, legea e un instrument al luptei politice s-a rostit. Desigur, toate cele mai sus amintite nu sînt lipsite de oarece suport, chiar dacă, citind textul legii vezi că lucrurile stau și nu stau, la modul LITERAL, chiar așa. Desigur, actul normativ amintit e incriminabil mai cu seamă că, sub masca luptei universale împotriva terorismului și a marii criminalități, o sumedenie de trepăduși de Dîmbovița își pot face obsecenele lor jocuri, ce pot glisa de la șantajul lejer, pentru preluări de bani, afaceri funcții și pînă la înlăturarea (vezi modelul anilor 50, cu duba neagră, venită în toi de noapte, pentru a sălta fără adresă indezirabilii politici) oponenților. Numai că reacțiile la lege au apărut doar în momentul intrării ei în vigoare, iar nu pe parcursul dezbaterii parlamentare și, mai mult, au fost doar viscerale, demonstrînd încă o dată că sîntem un popor emoțional. Luările de poziții au venit din spectrul subiectivului, cu efect practic ZERO. Și este logic să fie așa pentru că guvernanții României s-au obișnuit: presa urlă trei zile, vîrfurile intelectualității o săptămînă, după care se trece la alt subiect, iar lucrurile rămîn așa cum... trebuie. Or, întreaga poveste s-ar fi putut isprăvi în cîteva fraze: raportat la art. 28 din Constituția României și la art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, textul Legii 298/2008 nu poate sta în picioare. Argumentat cu trimiterea la cele două Charte, actul normativ este imoral și calcă în picioare drepturile fundamentale ale omului. Iar a persista în a menține Legea 298 nu înseamnă nimic altceva decît a transforma Constituția României pe care oricum unii în așa ceva o vor în hîrtie moale.
Am zis!
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!