Comisia constituantă a președintelui a fost cea care m-a determinat a-mi schimba preferința pentru subiect. Inițial, mă lovise dorul de Tanța și Costel, charismaticele personaje ale regretatului Guță Băieșu din Iubirea e un lucru foarte mare. Cum care Tanța și Costel? Ea, o casieră la alimentară, el achizitor de taurine la O.R.A.C.A. S-au cunoscut în gară, la Lehliu, și la doi mici și maxim un țap cu bere (apud Tanța) au pus-o de un sentiment nobil și prosper pentru ei și națiune. Despre iubirea asta care e un lucru foarte mare și despre binefacerile ei sportive, culturale, sociale, politice etc. aș fi intenționat a scrie. Numai că decalogul prezidențial m-a văduvit de umor. Nu am contestat în ruptul capului că actuala Constituție a României ar fi perfectibilă. Dimpotrivă. Drept pentru care, la referendumul de la acea vreme am pus ștampila la rubrica «NU». Argumentul? Era (este) departe de adevăratul spirit al sintagmei «drepturile omului». De aceea am și așteptat cu sufletul la gură expozeul comisarilor constituționali ai președintelui Traian Băsescu. Numai că și decepția a fost pe măsura așteptării. Adică imensă. Observațiile comisiei sînt departe de a fi lipsite de pertinență în argumentația lor. Numai că vectorul soluției este deformat. Nimeni nu contestă modulul acestui vector. Numai că direcția și sensul vectorului suferă de defecțiuni majore. Nici măcar nu are sens a mai discuta despre ceea ce se propune: creșterea masei musculare a celui ce e președintele în exercițiu al statului. Adică puterea de a da cu Guvernul și cu Parlamentul de pămînt, în funcție de orientarea, în zori, a nasului: către tavan sau către cearceaf. Nici nu are rost a discuta despre mascarada referendumurilor (puterea întregului popor, parcă, nu?) sau despre încercarea deloc mascată de a decapita Curtea Constituțională și a o înlocui cu o gașcă de (eventual) imberbi. Nimic din toate acestea. Șocantă mi s-a părut lansarea ideii de reorganizare administrativ-teritorială. De desființare a județelor și de înființare a regiunilor. Modelul este cutremurător: este ceea ce îi impusese Stalin lui Gheorghiu-Dej. Cu tot cu regiune autonomă maghiară. Iar întreaga construcție are un puternic iz... retrospectiv. Exact al deceniului șase al secolului trecut. Numai bine pentru a vîsli cu sîrg spre o Europă a cetățeanului, dar cu vîsle marca «Perestroika». Am zis!
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!