De fiecare dată cînd s-a pus problema majorării salariale în învățămînt a ieșit scandal. Și acum opinia publică pare ruptă între cei care-i susțin și cei care îi acuză pe profesori. Media e, și ea, parte a conflictului. S-au scos de la naftalină, din nou, pentru a se arăta că profesorii au și alte surse de venit, meditațiile, și faptul că acestea nu se prea declară la fisc. Ba meditațiile au fost aduse ca argumente împotriva cadrelor didactice inclusiv în discursul politic.
Ce se evită cu obstinație și calcul să se spună este că profesorii fac meditații în timpul lor liber și că fac aceste ore suplimentare nu de drag, ci tocmai pentru că vor să-și facă viața mai suportabilă. Dirijată politic, din răutate sau pur și simplu din lipsă de profesionalism problema meditațiilor este văzută ca un factor de contracarare a sărăciei lucii în care profesorii, mai ales cei tineri, se zbat. Insist să spun că pentru anumite categorii de coelgi ai noștri majorarea cu 50% a salariului nu înseamnă, în fond, ieșirea la un liman autentic. E doar aceeași veche formă de a mai atenua o boală cronică, o boală de sistem. Inaugurată de comuniști care n-aveau, programatic, nevoie de minți luminate, ci doar de o turmă care să-i urmeze, sărăcia cadrelor didactice e perpetuată și astăzi ca și cum nu ar exista nicio soluție pentru asta.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!