Planetei Pãmînt i-au trebuit sute de milioane de ani sau chiar miliarde ca sã zãmisleascã în mãruntaiele ei acele bogãþii inestimabile – hodrocarburile - fãrã de care civilizaþia ar fi progresat mult mai lent.
Spre sfîrºitul secolului XIX este inventat motorul cu combustie internã. Apare industria automobilului, care, mai apoi, în secolul XX cunoaºte o dezvoltare ºi diversificare rapidã. În Europa Occidentalã, dar mai ales în Statele Unite ale Americii, ºoselele bune ºi distanþele mari te îmbiau parcã la maºini tot mai puternice. Au mai fost ºi douã rãzboaie mondiale ºi alte sute sau mii de rãzboaie locale. Toate acestea au consumat ºi consumã într-o frenezie demenþialã rezervele tot mai secãtuite ale planetei, nemaigîndindu-se parcã nimeni la generaþiile ce vor veni dupã noi. Dacã pretind cã o fac, mimeazã. În acest ritm, este posibil ca, la nici douã sute de ani de la apariþia automobilului, rezervele de þiþei sã scadã atît de mult, încît extracþia lui sã devinã totalmente nerentabilã. Pentru acapararea ultimelor rezerve prevãd rãzboaie politice, economice ºi chiar militare.
De aceastã frenezie nu putea scãpa nici România. Mai ales dupã 1989. Autoturisme puternice, de la 200 la 400 de CP, jeep-urile pun tot mai mult stãpînire pe strãzile oraºelor ºi ºoselelor înguste ºi pline de gropi ale patriei.
De regulã într-un jeep circulã o singurã persoanã... nu de alta, dar dã bine. Dacã „e“ douã, cealaltã e ºofer. Plãtit. Nu de „el“ ci de noi. Dacã ai jeep înseamnã cã ai bani, cã tot nu te întreabã nimeni de unde. Ai bani, eºti puternic. Nu neapãrat ºi deºtept. Ai dreptul ºi la o conductã de canalizare de diametru mai mare la baie, cã de, e de unde!
Dar jeep-ul nu-þi dã numai putere, ci ºi legitimitate. Cu jeep-ul nu te opresc nici agenþii de circulaþie, cã tot îºi pierd timpul ºi, de ce nu, chiar serviciul. Cu jeep-ul poþi ucide pe strãzi sau pe ºosele chiar douã, trei persoane deodatã, cã tot nu pãþeºti nimic. Doar cã aici mai intervin cîteva condiþii suplimentare, sã zicem cã ori ai fost activist al partidului comunist, ori nevastã de senator, ori ofiþer în misiune etc.
Nu scriam aceste rînduri dacã......
Ploaia se oprise de curînd. Traversam grãbit pe trecerea de pietoni din Piaþa Sfatului spre Banca Naþionalã. Din jos, de pe Strada Mureºenilor, venea un jeep în mare vitezã, claxonînd. Desigur, în el era o singurã persoanã. M-a stropit din cap pînã-n picioare. În fracþiunea de secundã ce a urmat, printre stropii de apã de pe geamul portierei din faþã dreapta, am întîlnit privirea plinã de dispreþ ºi scîrbã a celui de la volan.
Savanþilor din zilele noastre nu le rãmîne decît sã transpire ºi mai mult pînã vor stabili raportul de proporþionalitate dintre numãrul CP (cailor-putere) ºi cel al neuronilor, iar nouã, celor mulþi - sã pocnim din bici pe lîngã jeep.
Oricum, vor trebui sã se grãbeascã, întrucît existã riscul ca, într-o bunã zi, ºmecherii sã nu ºtie pe unde sã se mai dea jos din jeep. Am mai cunoscut cazuri, dar din copac.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!