Citesc într-o revistă pentru copiii, în scrisoarea unui elev: A reînceput școala. Materii noi, profesori noi. Și aceleași probleme: scrisul, cititul, copiatul (!?!?)
Neoficial, copiatul e una dintre activitățile importante (dacă nu cea mai), din clasa I și pînă la, inclusiv la, bacalaureat.
În vară, a fost anchetată o directoare de liceu (plus profesori și elevi) pentru un copiat (prost! că altminteri nu-i prindeau) organizat.
Ca ea au fost zeci, sute. Colegi de-ai mei, președinți de comisii de bacalaureat, mi-au povestit scene grotești: profesorii alergînd înaintea președintelui comisiei, ca să-i avertizeze pe elevii ce copiau sub îndrumarea supraveghetorilor, W.C.-uri pline cu cărți de subiecte rezolvate, nu doar la română sau matematică, ci și la ...religie (la liceele de profil de la mai toate confesiunile).
Cu ajutorul neprecupețit al părinților (care vor note mari, cu orice preț), copiii noștri sînt învățați de mici să fure. Ce - și cît - învață pe lîngă, e bașca!
Dacă vrei să înveți și altceva, e treaba ta. Copiatul (furtul) e obligatoriu, dacă nu vrei să rîdă colegii de tine sau să rămîi de căruță.
De la cine se învață copiatul? De la colegi, dar și de la profesori (să nu ne iluzionăm: copiatul la examenele pentru titularizare, la examenele de grad, plagiatul lucrărilor științifice sau al tezelor de doctorat sînt lucruri obișnuite).
Dar profesorii cinstiți? Niște răi și niște fraieri. Dar, nicio problemă, o să se dea ei pe brazdă. Că-s niște amărîți, cu salariul jumătate cît un agent de circulație! N-or să aibă încotro.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!