Nu cred că politica porților deschise a Partidului Național Liberal e pură demagogie. O lovitură de imagine (a anunțat, primul, că va face ceea ce și celelalte partide mari vor fi obligate să facă), dar nu numai atît.
În primul rînd, pentru că liberalii chiar suferă de criză de personal. S-a văzut asta foarte clar cînd au fost obligați să guverneze aproape singuri. Partid de opoziție (în 1992-1996 și 2000-2004), oricum vioara a doua, dacă nu remorcă (în 1991-1992 și 1996-2000), PNL s-a bazat în 2004 pe miniștri UDMR și, mai ales, PD.
Dacă vrea să guverneze în continuare, indiferent în ce formulă, PNL e obligat să caute noi competențe, personalități de calitate care (indirect) să îi aducă și voturi. Ceea ce, deja, au mai făcut cu Renate Weber, la alegerile pentru Parlamentul European.
În al doilea rînd, pentru că s-au trezit la locale cu un rezultat peste așteptări: 20%. În loc să dispară, PNL crește. Dintr-un partid de 9-12% (hai 15%, dar în alianță cu PD) a ajuns la 20%. Mai mult în ciuda tuturor așteptărilor au crescut (e drept, odată cu PD, devenit PD-L) pe seama PSD. Realmente există un electorat nou, care, în bună măsură, a mizat pe liberali.
E o deschidere pe care PD (acum PD-L) a făcut-o deja, acum 4-5 ani. Cu rezultatele care se văd. Dar, acum, PD-L trebuie, la rîndu-i, să joace tare să se deschidă din nou. Va fi în stare? Sper.
PSD-ul a ratat startul, în 2005, cu echipa Geoană, învinsă de baronii din partid.
Din păcate, primenirea clasei politice nu s-a putut face (pînă acum) prin apariția unui partid nou, realmente modern, neclientelar. Așa că le rămîne partidelor șansa (și datoria) să o facă ele (schimbarea, din mers, a clasei politice). Schimbarea e în aer.
În funcție de cum vor juca, în următoarele 4-5 luni, principalii competitori, s-ar putea să avem surprize la alegerile parlamentare.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!