Un nou val de discuții ridică presupusa revenire a Monei Muscă în politică. Chiar din PD-L s-au ridicat voci pentru sau contra acestei reapariții în viața publică a fostei colaboratoare a Securității. Doamna Muscă mai nu vrea, mai se lasă, așteptînd, ca într-un scenariu de telenovelă, să fie rugată să reocupe un loc de prim-plan în viața publică.
Revenirea Monei Muscă, dacă se va petrece, este jenantă. Nu pentru că viața publică nu ar fi plină de tot felul de unelte comuniste: activiști, securiști și turnători. Din punctul ăsta de vedere, doamna Muscă ar fi una dintr-o mulțime consistentă. Dar doamna Muscă s-a consacrat ca o campioană a spiritului democratic și liberal, a mimat cu sîrg chiar contribuția la Legea lustrației, acea lege care i-ar fi scos din viața publică pe toți ,,moștenitorii Securității. Dacă de la anumiți indivizi societatea românească n-a avut așteptări, de la doamna Muscă a avut. Și așteptările ne-au fost înșelate.
Altfel, în ciorba noastră publică, revenirea Monei Muscă nu ar fi decît încă o confirmare că lumea politică românească e amorală, o lume fără trecut, pentru care nu contează decît ce-ți poate aduce, la loterie, ziua de azi. Iar Monei Muscă i-ar aduce un loc în colegiul electoral din Neamț unde a invitat-o să candideze Gheorghe Ștefan, primarul de Piatra, cunoscut drept Pinalti.
Așa, suită în rapidul motor de Piatra-Neamț în ziua alegerilor, Mona Muscă va mulțumi în duminica electorală poporului, pentru a reveni apoi, ca și cum nimic nu s-a întîmplat, în Parlament.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!