Adeseori zicem clișeul, ce să-i faci? - Doamne, cît de actual este Caragiale. Numai că nu este singurul clasic rămas în perpetuă actualitate. În fond, actuală a rămas și gazetăria lui Eminescu, actual a rămas și pamfletul lui Tănase. Dar la fel de actuală a rămas fabula lui Grigore Alexandrescu. Oricum, îndeobște am fi tentați a crede nu că mai sus indicații ar fi actuali, ci că mentalitatea noastră de români get-beget este cea fundamental neschimbată de la fanarioți încoace. Teza merită a fi discutată, dar nu acum, cînd actualitatea unui Grigore Alexandrescu este dublată de globalizarea sa. De mondializarea lui. Zicea poetul, cu oarece secole în urmă: Adevărat vorbeam/ Că nu iubesc mîndria și că urăsc pe lei/ Că voi egalitate, dar nu pentru căței. Și să vedem translația.
Exact la începutul acestui an, în primele zile ale lui ianuarie, Marele Jandarm Internațional (sau, mă rog, ceea ce a mai rămas din el, vorba unui alt poet național, Coșbuc, în Scrisoare de la Muselim Selo: De-l vezi, te-apucă plînsul,/ Că numai pielea au rămas și oasele dintr-însul), SUA, prin vocea acelui Dublu Ve Bush Junior clama independența statului Kosovo. Și relua, evident, în termeni mult mai pompoși, doctrina Wilson (președintele SUA în momentul încheierii Primului Război Mondial) privind dreptul popoarelor la autodeterminare și la promovarea separatismului pe criterii etnice. Asta se întîmpla în ianuarie curent, cu exact șapte luni și două săptămîni în urmă. Acum îl auzim pe același Bush Junior clamînd o cu totul și cu totul altă doctrină: Abhazia și Osetia sînt părți integrante ale Georgiei, susține președintele american. Iar separatismul, fie el și pe criterii etnice, ca și enclavizarea, nu sînt bune nici pe departe. Și nici acceptabile. Ceea ce a fost valabil în cazul Iugoslaviei nu mai funcționează în cel al Georgiei. Ceea ce denotă că planeta este indubitabil guvernată în două sau chiar mai multe viteze, în funcție de strictul interes al celui mare și tare. Și cum prin curtea Georgiei trec țevile cu gaze și cu țiței, normal că doctrina de dezmembrare și separare atît de clamată pentru Balcani și Europa Centrală nu mai poate funcționa. Noi vrem egalitate, dar nu pentru căței, zicea fabulistul. Și zău că este peren. O fi Eminescu național. O fi Caragiale etern. Numai că Grigore Alexandrescu este de-a dreptul universal. Și veșnic. Și, apropo: președintele Wilson suferea de grave tulburări neurologice, precum și de vedere dublă. Am zis!
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!