Dimensiunea culturală, intelectuală a constituit, de sute de ani dar numai pînă în 1948, odată cu instaurarea regimului comunist una dintre sursele forței, prestigiului orașului Brașov.
Azi, însă, dacă am încerca să comparăm în plan cultural, intelectual Brașovul cu Iașiul, Clujul, Timișoara, chiar Sibiul ne-am rușina foarte.
Nu artiștii, intelectualii de calitate lipsesc din Brașov. Problema e că ei sînt cvasiinvizibili. Nu lipsesc banii pentru cultură, dar ei sînt cheltuiți aiurea. E o problemă instituțională și, ca să zic așa, de personal (și de mentalitate).
Să dau cîteva exemple. La Oradea, directorul Bibliotecii Județene e poetul, eseistul, jurnalistul de prestigiu național, Traian Ștef. Dar la Brașov? La Iași, directorul Casei municipale de cultură e celebrul poet Nichita Danilov. Dar la Brașov?
La Brașov, după ce fosta directoare, o ingineră, și-a dat (la propriu) poalele peste cap, a fost înlocuită la conducerea Bibliotecii și a Editurii Universității Transilvania din Brașov tot cu o ingineră. Am mare respect pentru ingineri (ca ingineri, în primul rînd!), dar chiar nu se găsea în toată universitatea un profesor de filosofie, de psihologie și, desigur & mai ales, de limba și literatura română?
Brașovul a rămas în felul în care sînt gîndite instituțiile și aleși oamenii care să le conducă cu sechelele de oraș muncitoresc (cum l-au reformatat comuniștii).
Brașovul e cu toate nefericitele tunuri imobiliare, care au făcut să dispară Steagul, Tractorul ș.a.m.d. un mare centru economic. E cazul să redevină un mare centru cultural. Unul orientat spre prezent și spre viitor, nu care să se tot laude doar cu prima școală românească.
Aia e bună pentru turiști. Brașovenii trăiesc, totuși, în secolul XXI.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!