Cea mai grea boală care ne bîntuie nu este cancerul. Nu este TBC-ul. Și nici diabetul. Partea proastă este că pentru boala asta nu există tratament. Nu există nici măcar un paleativ menit a crea măcar aparența de normalitate. Necruțătoarea maladie are și un nume: se numește simplu: delir de grandoare. De ani buni încoace, delirul de grandoare se află în creștere exponențială. Un istoric al maladiei se impune. În urmă cu două decenii, cazurile erau rare și, îndeobște, bine mascate. Nu de alta, dar maladia avea doi titulari, bine plasați în Cabinetele 1 și 2. E adevărat, semne de contaminare apăruseră pe ici, pe colo, și la nivel de Comitet Central sau Comitete Județene PCR. În mod îngrijorător pentru mai marii aparatului de partid și de stat apăreau erupții și la micii activiști sătești sau de cartier, dar, în aceste cazuri cel puțin, se intervenea prompt și se aplica de urgență tratamentul cu trimisul la munca de jos. După 90 însă, lucrurile au luat-o razna. Maladia s-a generalizat. Grav este că delirul de grandoare nu cunoaște granițe legate de sex, religie, cultură ori scară socială. E adevărat, anamneza ne arată că delirul de grandoare s-a localizat cu precădere în sfera politicului. Dar tot anamneza demonstrează că maladia secolului XXI (la români) lovește îndeobște în aparținătorii celui ajuns într-o anumită poziție. Este suficient a ne uita la un pacient oarecare. A ajuns și omul șef de asociație de locatari. Sau primar. Sau deputat. Sau ministru. Simptomele delirului de grandoare se instalează destul de repede, chiar dacă organismul bietului om se luptă din răsputeri, opunînd, uneori, rezistență chiar și cîteva luni. În schimb, cînd este vorba despre soția (soțul) sau amanta (amantul) acestuia (acesteia) e jale. Fumurile se urcă la cap amețitor, simțul măsurii, ca și cel al ridicolului dispar. Apar, în schimb, reacțiile secundare: rar semne de urticarie, în schimb de multe ori crize de personalitate, manifestări maniacale, deliruri egocentriste. Dacă maladia ar afecta numai individul suferind, probabil nu ar fi chiar atît de devastator. Prin reacțiile produse însă de indivizii (individele) afectați (afectate) de delirul de grandoare, prin faptul că delirul de grandoare înlătură competența și profesionalismul (adică pe cei care au așa ceva), boala se arată a fi grea, necruțătoare, la scară globală. și distruge, pas cu pas, nu numai prezentul, ci și viitorul nostru.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!