Asociația Vatra Hărmanului, de-acum cunoscută prin spiritul și abnegația de păstrare a tradițiilor etnografice, nu numai în Țara Bîrsei, începe să-și cîștige locul de prestigiu pe care-l merită. Condusă de profesorul Adrian Micu și sprijinită de edilii Hărmanului, dar și de localnici mîndri în valorificarea și perpetuarea comorilor neamului, asociația a reușit să ne umple inimile de bucurie cu premiul I obținut la ediția a V-a a Festivalului Național de Încondeiere a Ouălor - Ciocănești - Bucovina. Cu atît mai meritoriu este acest succes cu cît a fost obținut în dulcea Bucovină, cea mai evlavioasă zonă în conservarea comorilor neamului, unde și brazii respiră aerul de icoană al Voronețului. Pentru cine nu știe, de-acum să ia aminte că și în Hărman bat inimi de români.
Adrian Micu a pus bazele în locația bisericii ortodoxe a Fundației Etnografice care începe să devină de fapt un muzeu-școală, prin sălile unde ne bucură vederea costumelor populare, pictură de icoane pe sticlă și lemn, țesutul la războaiele bunicilor și meșteșuguri tradiționale. Peste 50 de copii au înlocuit discotecile cu preocupări ce le vor contura personalitățile. Un grup de 12 au luat marele trofeu în Bucovina. În competiție au intrat 50 de formații din zonele etnografice care mai păstrează tradiția încondeierii ouălor. Festivalul a fost și o lecție de istorie. Locul festivalului coboară din istorie, situat fiind nu departe de codrii seculari unde Dragoș Vodă a răpus zimbrul ca Sfîntul Gheorghe balaurul. De aici, pe Bistrița aurie a curs ultima plută, ca un bucium de jale prin văile Rarăului și Giumalăului.
Copiii Hărmanului s-au detașat prin meșteșugul lor, dar și prin cunoaștere și originalitate: tehnică arhaică, prin ceara de albine și folosirea chisiței (condeiului), cromatică prin folosirea culorilor neolitice (roșu-negru și pigmenți galben-verde), motive ornamentale specifice Țării Bîrsei și folosirea unor semnificații arhaice specifice dacilor.
Mesajul festivalului este salvarea tradițiilor și a filonului românesc, de la cer la pămînt. Pentru că iubirea pentru glia strămoșească ascunde în ea toate iubirile. Fără icoanele din bisericile străbune, fără firele de iarbă, fără cerul brazilor, sufletul devine infirm și nătîng. Țăranul român este ca un copac și are nevoie ca rădăcinile să-i fie înfipte adînc în pămîntul strămoșesc. Ce i-a dat Dumnezeu, nimeni nu-i poate lua. Harul e în el. Datoria e să-l afli și să-i dai împlinire, iar încondeiatul slujește adevărul și frumosul exprimîndu-le diversele lor chipuri ca o punte între noi și Dumnezeu.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!