Cine spune că oina este sportul național al românilor este în mare greșeală. Cuvîntul oină a și ieșit din vocabular de mai bine de două decenii, iar sportul cu pricina este fundamental uitat. De greșit greșesc și cei ce susțin că fotbalul ar fi sportul nostru național. Sau bîrfa. Sau datul cu părerea în legătură cu orice, de la agricultură la politică, evident, afișînd o competență superioară. Nimic mai fals decît asemenea afirmații. În realitate, sportul național al românilor este ascunsul mizeriei sub preș. Argumentele? Infinite. Îți vine soacra în vizită. Repede, repede, dai cu mătura, salți un colț al preșului din sufragerie și vîri acolo gunoiul strîns. Important este să nu vadă femeia praful neșters și casa nemăsurată. Vine tovarășul organ în control, la fel de repede se lustruiește totul, se completează la disperare fișe de protecția muncii, se aranjează frezele oamenilor. Nu conteaxă cum stau lucrurile în restul timpului, important e că cînd vin ăi mari să lucească totul, dar, de data asta, nu a slin. Exemplul cu NATO este cel mai concludent în acest sens. Veneau mai-marii lumii, iute de tot, ăi din frunte au săltat preșul și au început să îndese, la greu, gunoie sub el. Cîini vagabonzi? Nici o problemă! Au fost urgent strînși cei ce hămăiau de-a lungul culoarului unic. Un București cenușiu și murdar în linia lui obișnuită? Fundamental rezolvabil, peste noapte s-a săltat un colț de preș, și gata! De seara pînă dimineața au apărut ronduri multicolore cu lalele și panseluțe, străzile dar tot cele din zona culoarului unic, se înțelege! au fost frecate cu detergent, s-au plantat bănci noi și coșuri de gunoi strălucitoare. În fond, avem experiență, antrenament, pricepere. Mai ieri, activiștii plantau varză pînă pe marginea șanțului cînd venea Tovarășul în vizită de lucru și lustruiau pînă și crengile de măr de care legau pere, să pară recolta bogată. Vremurile s-au schimbat, activiștii nu. Au rămas aceiași, au înlocuit doar costumele de Piatra-Neamț cu unele Armani sau Boss, dar au rămas aceiași inegalabili în săltat colțul preșului și băgat gunoiul dedesubt. Iar asta se întîmplă dintr-un motiv extrem de banal: pentru noi important nu este fondul problemei, ci fațada de moment. Ce nevoie avem noi de un București curat, frumos, sănătos? E bine că așa l-am făcut să pară, pentru o juma de zi, pentru ĂIA. În rest, Dumnezeu cu mila și noi cu gunoiul de fiecare zi. Că d-aia e bine să avem cît mai mulți maeștri în ascunsul gunoiului sub preș. Inclusiv cînd e vorba de chestiuni grele, de fond, de principiu.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!