Cînd am vãzut-o pe Elena Bãsescu cum se împiedicã în limbã, mi-am amintit de o colegã de-a mea de liceu care învãþa pe dinafarã. Profesoara noastrã de istorie, doamna Mitru, a întrerupt cursul vorbirii colegei noastre punîndu-i o întrebare. Colega noastrã n-a ºtiut sã rãspundã ºi apoi a întrebat-o pe profesoarã : „pot sã o iau de la început?”.
Aºa ºi domniºoara Bãsescu, care a învãþat un discurs pe de rost ºi a încercat sã-l rosteascã în faþa studenþilor înscriºi în PD-L. Se vede cu ochiul liber cã Elena Bãsescu nu avea ce sã caute în politicã. Imaginea îi e fãcutã sistematic praf de la gafele de exprimare pe care le face. Politica nu e deloc locul fiicei prºedintelui, care este astfel lovit prin ricoºeu. Fãrã capacitãþile surorii ei mai mari, Elena devine cãlcîiul vulnerabil pentru Bãsescu.
Sã nu ne imaginãm cã greii din PD-L înghit cu uºurinþã, dupã ascensiunea Elenei Udrea, ºi prezenþa Elenei Bãsescu în prim-planul vieþii noastre politice. Într-o þarã care a cunoscut ºi urît ideea „dinastiei Ceauºescu”, prezenþa Elenei Bãsescu în avangarda tineretului democrat-liberal afecteazã, de fapt, imaginea ºefului statului.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!