Tam-tamul făcut pe marginea faptului că Băsescu a trimis în penal opt miniștri este în floare. Nu are rost a relua istoricul. Ceea ce ar fi fost de natură a îngrijora ar fi fost faptul că șase miniștri din lotul Băsescu aparțin celor două cabinete Tăriceanu. Și aici ar fi de văzut unde e buba și cît de mare ar fi ea. Dar, repet, numai dacă prima frază a prezentului articol ar fi și adevărată. Băsescu, oricît de antipatic ar fi el (pentru unii) sau de simpatic (pentru alții), nu a trimis pe nimeni în penal. Dacă ar fi făcut așa ceva, dacă ar avea această putere, atunci ar fi chiar grav de tot. Am putea spune că scurtă și seacă ne-a fost democrația, că ne-am prăbușit din nou în plin stalinism. Doar un Beria ne-ar mai fi lipsit. Ceea ce s-a întîmplat cu cei opt este doar o chestiune de procedură. Tradus în termeni simpli, ai limbii vorbite la colț de stradă, ar suna cam așa: Nene, aveți ceva împotrivă să îi verificăm pe băieții ăștia? Cică ar fi făcut fapte cîh și trebuie să vedem dacă e sau nu adevărat! Legea spune că miniștrii și foștii miniștri nu pot fi cercetați penal decît cu acordul șefului statului. Termenul-cheie este cercetați. Asta nu înseamnă musai că sînt și vinovați. A fi de acord cu verificarea cerută de organele în drept nu înseamnă automat și a culpabiliza. Reacția aproape generalizată în rîndul talibanilor celor două tabere (și susținătorii lui Băsescu greșesc în aceeași măsură zicîndu-și că cei opt sînt gata vinovați, așa cum greșesc și partizanii lui Tăriceanu, care răgușesc urlînd că cei opt au fost trași abuziv pe roată!) este fundamental anormală și se manifestă asemeni unui reflex căpătat de o societate grav afectată de maladia numită o jumătate de secol de totalitarism. Ca în vremurile cînd ce zicea procurorul era sfînt și pentru judecător, chiar și pentru apărător. Or, lucrurile s-au mai schimbat. Desigur, se poate discuta momentul ales pentru asta: debutul anului electoral. Dar este o pistă falsă. Isterizarea nu aparține oamenilor citovi la cap, ci, mai degrabă, unor veleitari ce se autointitulează analiști sau ziariști. Și care nu înțeleg nimic nici din lege, nici din realității sociale, nici din cultură. Și atunci preiau la modul urechist totul, degenerînd realitatea. Cei opt sînt fundamental nevinovați pînă ce nu se va pronunța altfel, defintiv și irevocabil, o instanță de judecată. Logic și de bun-simț ar fi fost ca ei, cei opt, eventual cu Băsescu alături, să spună: Ho, nebunilor, e doar un act de procedură și noi, miniștrii, nu ne putem plasa mai sus de lege. Dar pentru că ei nu au făcut-o, cei cîțiva care au acaparat presa din România sub incidența nevoii politice au manipulat această știre și prin ea populația cum au vrut ei. Ei, proprietari de oglinzi strîmbe.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!