ÎPS Bartolomeu Anania a spus cîteva cuvinte, nuanțate, privind rolul nociv pe care violența și sexul propagate de televiziuni îl au, mai ales asupra tinerilor. Nu știu cît din violența și agresivitatea de azi a tinerilor se datorează televiziunii, dar cert e că viața publică românească e din ce în ce mai poluată.
Am avut foarte recent o călătorie de coșmar pe distanța Brașov-Constanța, noaptea. Trecînd peste întîrzierile trenurilor, tot drumul am fost victimele unor juni violenți care și-o băgau și scoteau cu vigoare sălbatică.
Nașii erau evident timorați, supranașii și ei, poliția TF a trecut pe lîngă gașcă de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat. Colac peste pupăză, alți juni, care nu puteau dormi, au dat drumul la muzica populară, în timp ce o a treia grupare, mai pașnică, fără locuri, se hlizea zgmotos pe coridor. Bineînțeles, tot printre înjurăturile care au devenit, pentru mulți, un fel de tic verbal, un fel de a marca pauza în vorbire.
Înjurătura la români are o lungă tradiție, Antim Ivireanul atrăgînd atenția, într-una dintre predicile sale de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, asupra varietății de înjurături folosite de români cu orice prilej. Dacă asta poate fi o consolare, să invocăm tradiția. Constat însă că, dacă în domenii precum infrastructura sîntem de rîsul curcilor, în ce privește înjurăturile trăim o autentică Renaștere.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!