Din aproape în aproape, omul obișnuit a ajuns să interpreteze tot ce se întîmplă în politica românească prin prisma intențiilor prezidențiale. Constituțional, președintele Traian Băsescu trebuia să aibă un rol politic mai degrabă discret. Vocația sa pentru implicare a adus lucrurile unde știm cu toții.
Așa fiind, evoluțiile PSD din ultima vreme sînt interpretate în raport cu strategia prezidențială. Cum va fi primită de președinte moțiunea de cenzură împotriva guvernului PNL-UDMR? Ce se va întîmpla la Cotroceni după succesul acesteia? Va accepta președintele ideea unei coaliții PSD-PD, adică a unui guvern format din descendenții vechiului FSN-PDSR, după ce a ajuns la putere ca reprezentant al dreaptei și a condamnat public comunismul?
Dileme de felul celor de mai sus au început să-i preocupe pe observatorii vieții politice românești, fie ei și doar amatori. Este bine sau este rău că președintele-jucător continuă în mod consecvent să se implice, cu asupra de măsură? Recenta sa vizită în județele Harghita și Covasna adaugă o nouă nedumerire. Merita UDMR, doar pentru că a colaborat cu PNL, o urecheală prezidențială? Merita UCM, o adeziune atît de fățișă din partea lui Traian Băsescu? Alte enigme.
În politică, stagnarea nu există decît în dictaturi. Așa fiind, avem motive să ne așteptăm la clarificări spectaculoase în raporturile dintre președinte și clasa politică. Orice s-ar întîmpla, adăugăm noi, cine găsește că evoluțiile altor președinți europeni sînt prea plate nu are decît să se mute în România. Aici în niciun caz nu se va mai plictisi.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!