Autor: » Vasile BUTARU vicepreºedinte al Consiliului Judeþean Braºov,
15.08.2007
Actuala putere a creat ceea ce se poate numi „baronul modern“, care este un exponent al partidului de la putere, aºezat întodeauna în umbrã pentru a nu intra în atenþia autoritãþilor, reuºind astfel sã tragã sforile pentru oamenii sãi de încredere, cãrora mai devreme sau mai tîrziu le va cere „darul“ pentru susþinerea acordatã.
Baronul modern vrea doar o funcþie care sã-i confere imunitatea în faþa legii, ºi astfel se ocupã serios de afaceri care-i aduc venituri substanþiale, de regulã din „gestionarea“ banilor publici, pe care-i dirijeazã prin manevre subterane cãtre propriile companii în care numele lui nu se regãseºte sub nicio formã.
Datoritã funcþiilor deþinute ºi pionilor care le fac jocurile, „baronii moderni“ ºtiu tot ce se întîmplã ºi se pun la adãpost pentru vremurile grele din punct de vedere politic, uitînd cã pînã la urmã vremea scadenþei vine cu sau fãrã voia lor, iar atunci vor face un singur lucru, îºi vor sacrifica rînd pe rînd pionii care au muncit pentru ei.
„Prietenii“ baronilor moderni nu sînt uitaþi de aceºtia ºi sînt plantaþi în funcþii la instituþii importante care gestioneazã bani publici sau care au atribuþii de control asupra banilor publici, cu scopul de a putea fi utilizaþi în momentele cînd „baronul modern” este strîns cu uºa.
Pentru a-ºi gestiona mai bine sforile, colaboreazã fãrã scrupule cu baronii proveniþi din zona roºie a spectrului politic, de la care învaþã ºmecheriile exersate de-a lungul mai multor guvernãri de cumetrie, reuºind astfel sã-ºi asigure un spate unde nu se „lucreazã” împotriva lor.
De regulã „baronii moderni“ muºcã atunci cînd sînt deranjaþi de institituþii ale statului, iar replica lor este de genul „rãzbunare politicã“, fãrã a se gîndi o clipã cã o instituþie are datoria sã-l verifice fãrã ca cineva sã se rãzbune politic pe modul sãu de lucru.
Pentru a fi în centrul atenþiei, „baronii moderni“ sînt foarte apropiaþi de unitãþi media la care, nu de puþine ori, deþin controlul prin persoane intermediare sau chiar direct, reuºind sã ajungã fãrã excepþii la cunoscutul „delir de grandoare“, moment în care le începe cãderea inevitabilã.
Dupã ce familia ºi probabil o parte dintre vecini i-au urmãrit evoluþiile pe ecrane ºi l-au lãudat de complezenþã, „baronul modern“ crede cã a ajuns la apogeul carierei sale ºi nimeni nu-l mai poate atinge, dar de fapt abia aici începe descoperirea adevãratã a ºmecheriilor fãcute de-a lungul timpului.
Cu toate atacurile lor cãtre instituþiile de control ale statului, acestea au început sã se miºte ºi „baronii moderni“ tremurã, nu pentru a se pregãti de iarnã, ci pentru a evita rãcoarea unei camere care le limiteazã spaþiul de acþiune, ºi mai ales le taie sforile cu care s-au jucat în politica româneascã.
Tremuratul „baronilor moderni“, dã însã frisoane adevãrate pionilor din jurul lor, care nu vor avea încotro ºi vor prefera libertatea de exprimare în schimbul unor mãrturii obiective sub semnãturã.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!