Student fiind, una dintre spaime o reprezenta tovarășul Ani Matei. Cînd se pregătea să vină în Timișoara universitară, era vuiet mare, pentru că tovarășul de la UASCR făcea ordine, nu glumea pe moșiile universitare ale lui Ceașcă.
Cînd am aflat că tovarășul Ani dă concurs pentru a ajunge director al învățămîntului superior românesc am fost convins că va reuși. Și a reușit, că doar e om vechi al aparatului și pricepe toate cusăturile sistemului.
Acum, ministrul Adomniței caută o formulă să scape de tovarașul Ani, vopsit și el - ca o liotă de milițieni, securiști și activiști - în profesor universitar. Probabil că Adomniței va scăpa cumva de tovarașul Ani, dar mă întreb ce valoare au toate rapoartele și interogațile privind soarta școlii românești cînd tovarașul Ani, argatul de ieri al Ceaușeștilor, trebuie scos de la manete pe ușa din dos?
Sînt convins că tovarășul Ani Matei, ajuns între timp și rector la SNSPA nu este incompetent în chestiuni administrative. Mă întreb însă cum se poate cu adevărat reforma sistemul așa cum cere, cu stilul lui emfatic, Mircea Miclea? Cîtă moralitate există în gestul unui fost mare șef UASCR, deloc singurul din schemă, să concureze pentru un post din care ar putea decide - iar, ca pe vremea lui Ceașcă - soarta educației superioare din România?
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!