O vorbă de pe vremuri spunea că o lege este un zvon trecut prin Marea Adunare Națională. Ne-o amintim astăzi, cînd discutăm despre succesiunea patriarhului Teoctist. Se spune că viitorul patriarh va fi ÎPS Daniel, mitropolit al Moldovei și Bucovinei, un adept declarat al ecumenismului. Contracandidatul acestuia este ÎPS Teofan, mitropolitul Olteniei. Acesta din urmă, mai reticent în fața ideilor ecumenice, este sprijinit de ÎPS Bartolomeu Anania, foarte cunoscutul mitropolit al Clujului.
În ce măsură îl interesează pe omul obișnuit din România aceste dispute? Personalitățile menționate mai sus sînt niște erudiți cu multe doctorate, situați la un palier social și intelectual inaccesibil omului de rînd. Pentru acesta din urmă, Biserica este o clădire capabilă să îl emoționeze și niște preoți de rînd, cu neveste, copii și gospodării bine întemeiate. Ierarhii Bisericii îi apar mai degrabă ca niște zei inaccesibili. În acest aspect iese la iveală caracterul magic al sacramentului ortodox. Slujba și locul unde este oficiată aceasta au darul de a-i inculca credinciosului o stare de spirit specială, necunoscută în alte împrejurări. Că această stare de grație poate fi folosită în scopuri foarte lumești, cum ar fi obținerea unor opțiuni electorale, este o altă poveste.
Cele de mai sus ne oferă sumare explicații ale interesului aparent disproporționat arătat de politicienii români de azi pentru Biserică și pentru credința ortodoxă.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!