Încep să cred, fără să vreau, că noi, ca nație, avem idei fixe. Una dintre ele este aia cu austriecii. Cîteva sute de ani, nu foarte multe, a mai mare parte a bogățiilor solului și subsolului Transilvaniei erau administrate, ca să nu spun păpate, de apropiați ai Casei de Austria. Știți de la istorie, imperiul austriac, apoi cel austro-maghiar. Pe partea ailaltă, de sud și de est, sugea Sublima Poartă. Lăsînd la o parte metaforele, jocurile de cuvinte ori nostalgiile după pasaje din mai vechile manuale de istorie, un adevăr se conturează însă cu claritate: de-a lungul istoriei noastre alții au fost cei care au beneficiat de resursele naturale ale României. Care le-au administrat și valorificat. România, cu solul și subsolul ei, nu a fost altceva decît o vacă de muls pentru băieții isteți veniți de aiurea, necontînd dacă își aveau sălașul la Roma, Stambul, Viena, Budapesta ori Moscova. Sistemul lipitoare, indiferent de forma de organizare, a funcționat. Cu o diferență, totuși: în cele douăzeci de secole trecute, mulgătoarea era urmare a dreptului războiului, după cum zicea Caesar în lucrarea sa, De bello Gallico: Hic Ariovistus respondit: Jus esse belli. Acum, după ce cu mult sîrg au fost... externalizate resursele de petrol și gaze, de minereuri, (vezi inclusiv scandalul cu Roșia Montană), trebuie să mai aruncăm peste bord ceva profitabil: resursele de sare. Evident, tot spre Austria. Desigur, nu destinația externalizării contează, ci faptul că politicile economice naționale sînt tributare jocurilor de interese și șpăgilor/șpăgarilor. A înstrăina exact ceea ce este rentabil și a păstra în ogradă ceea ce nu merge ori este semn de prostie ori de ticăloșie. Prima variantă îmi este greu de crezut, mai cu seamă cînd văd ce palate și ce limuzine înfloresc, în unele ogrăzi peste noapte. Dar, pentru ca nimeni să nu mai apuce a se gîndi la dedesubturile afacerii, isteții și prosperii ticăloșiți lansează fumigene peste fumigene, stîrnind diverse reacții, fie xenofobe, fie naționalist-șovine, numai și numai pentru ca, în spatele diversiunii să se ascundă purtătorul de șpagă trafic de influență. Ca în cazul Salrom.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!