Tabloidele exploatează la maxim povestea de dragoste dintre tînărul Hrebenciuc și juna Elena Băsescu. Am citit, trăgînd cu ochiul în autobuz, chiar un titlu : Băsescule, lasă copiii în pace!. Toată nația pare implicată în această poveste de dragoste între Capuleții și Montaguezii noștri.
Dincolo de circul ăsta la care privesc cu coada ochiului, mi se pare simptomatic cum odraslele politicienilor se învîrt în aceeași lume, a celor care, indiferent de apartenență politică fac parte dintr-o clasă și castă superioară la care necăjiții privesc ca la spectacol. Puțin îmi pasă de idila celor doi, pot să se ia sau nu, cum le e voia. Ce nu pot să nu observ este că există deja o categorie de beizadele politice cu care pare că o să ne pricopsim pe modelul consacrat al nepotismului. Or, Elena Băsescu o fi frumușică, dar numai o lumină nu e. Mîine-poimîine o să-l vedem și pe Hrebenciucul tînăr dovedind aceeași abilitate de pokerist politic ca a tatălui.
Politica e o meserie pentru care trebuie talent și nu e obligatoriu ca priceperea părinților să se prelungească prin carierele copiilor. Politica, lumea academică, lumea culturală, lumea sportivă nu sînt asemeni tîmplăriei sau fierăriei. Nu se moștenesc din tată-n fiu decît rar, foarte rar, și cu enormă greutate. Copiii cu părinți celebri care au reușit cu adevărat, pot depune mărturie în acest sens.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!