Un nou episod în înfruntarea dintre președinte și prim-ministru ne amintește că treburile merg după un anumit șablon în politica românească recentă. Totul pare a se reduce la o bătălie pentru supremație între Traian Băsescu și Călin Popescu-Tăriceanu. De data aceasta însă miza electorală este mai importantă decît în alte conjuncturi similare. În număr de peste 6 milioane, pensionarii sînt o adevărată forță electorală. Se știe, cei mai mulți dintre ei sînt foarte conștiincioși cînd este să-și exercite dreptul de vot.
Președintele a cerut lămuriri amănunțite asupra surselor de finanțare ale măririi pensiilor, pentru următorii ani. Guvernul i le-a promis. Nu este însă prea greu de dedus că este vorba mai degrabă despre ceva formal. Președintele va promulga oricum legea respectivă, întrucît nu-și permite să piardă un grup social atît de important din punct de vedere electoral. Pe de altă parte, lămuririle tehnice referitoare la sursele de finanțare nu au cum să fie prea exacte, mai ales cu privire la perioade mai îndepărtate de prezent. Bugetul unei țări este o entitate destul de cețoasă cînd este vorba de viitor. În alcătuirea lui previzională intră o însemnată doză de improvizație. Nu se știe decît aproximativ cum va evolua economia românească în următorii ani.
Așa stînd lucrurile, partidele, inclusiv PSD, inițiatorul legii respective, precum și președintele luptă de fapt pentru imagine. Este esențial ca electoratul să lege mărirea pensiilor de un anume partid, calculează strategii luptei politice. Pe de altă parte, președintele ar dori ca imaginea favorabilă să-i aparțină. Căile unor pensii mărite sînt foarte încurcate.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!