
Nu cred în teoriile conspiraționiste. Nu cred cã numãrul mare de infectãri cu Covid, constatat în ultimele zile, are vreo legãturã cu votul pe care trebuie sã-l primeascã în Parlament prelungirea stãrii de alertã. Nu cred cã s-au dat bani ca morții sã fie declarați de COVID, chiar dacã au murit din cu totul alte cauze. Nu cred cã am avut doar noroc. Nu cred cã lucrurile au intrat în normal și putem sã ne relaxãm total. Nu cred nici cã ne vom reveni prea ușor sau în curând din spaima care ne-a fãcut sã nu mai cheltuim mai nimic. Nu cred cã prețurile la care s-au fãcut achizițiile pe procedurã directã au fost întotdeauna corecte. Nu cred cã jocul politic are ce sã caute în situația imposibilã pe care o traversãm. Nu cred cã cineva ar fi putut sintetiza lucrurile mai bine decât a fãcut-o Caragiale în 1907: ,,Cele douã așa numite partide istorice care alterneazã la putere, nu sunt, în realitate, decât douã mari fracțiuni, având fiecare, nu partizani, ci clientelã.” ,,Administrația e compusã din douã mari armate. Una stã la putere și se hrãnește; alta așteaptã flãmânzind în opoziție.” „Cu așa parlamente se fac legi peste legi - cu așa administrație se aplicã.”
Nu cred cã îl poate contrazice cineva, cum nu cred cã, dacã nu vom ieși cât mai curând din aceastã situație, vom avea vreo șansã sã ajungem prea curând la vreun liman. Nu cred cã sunt vreun deținãtor al adevãrului absolut, cum nu cred cã ție, dacã ai ajuns cu cititul pânã aici, lucrurile îți sunt îndiferente și poți sã le accepți așa, fãrã sã te întrebi mereu: „De ce?”
Personal, mi-aș fi dorit sã scriu un text doar despre cei al cãror singur interes astãzi este sã ne facem cât mai repede bine. Despre cei neinteresați de obținerea capitalului politic în astfel de momente și nici de accesul facil la banii care se cheltuiesc iresponsabil în aceste zile. Nu cred cã pot.