
Spuneam nu demult, într-un editorial pe tema pensiilor speciale, că o lege pe tema impozitării pensiilor speciale cu 90% nu are nicio șansă să treacă fără un consens al tuturor partidelor. Minunea s-a petrecut ieri, când toate partidele au convenit, atât în comisie, cât și în plen, că aceste pensii speciale „nesimțite” trebuie impozitate progresiv. Deși de-a lungul timpului au existat numeroase inițiative pe acest subiect, venite de la PMP, PNL și săptămâna trecută de la USR, acestea ori n-au intrat în plen, ori au fost făcute prost și apoi atacate la Curtea Constituțională, ori pur și simplu respinse, cum a fost a USR-ului, săptămâna trecută. Surpriza a venit de unde nu se aștepta nimeni, respectiv de la PSD, care a venit cu un proiect mai vechi al fostului ministru de Finanțe Teodorovici și care a fost adoptat cu votul celorlalți parlamentari.
Era prea frumos să fie însă o lege drastică și care să taie efectiv din aceste pensii, să nu o îndulcească umblând la procentele de impozitare și, mai ales, la pragurile peste care se aplică. Astfel, pensiile sub 2000 de lei rămân neimpozitate. Cele de sub 7000 (nu 3.500, cum era în propunerea USR) se impozitează cu doar 10%, iar pentru cele de peste 7001 lei se aplică un procent de impozit de 85% pentru ce depășește acest plafon.
Spre exemplu, un pensionar „special” care are în prezent o pensie de, să zicem, 10.000 lei va avea de plătit impozit de 85% din doar 3.000 lei, respectiv 2.550 lei, rămânând cu 7.450 lei, lucru care clar îl va deranja, dar nu cât l-ar fi deranjat dacă-i dispăreau 5.525 lei, la o impozitare a ceea ce trecea peste 3.500 lei, propuși de USR.
Cum grosul pensionarilor, din cei 9.359 câți erau la sfârșitul lui 2019, au pensii sub 7000 lei, inclusiv parlamentarii, cei 10% care le vor fi luați reprezintă o sumă infimă (maximum 700 lei) față de cât s-ar fi colectat la un prag mai mic, cum ar fi fost cel de 3.500 lei.
Oricum, adoptarea unei astfel de legi, cu consensul tuturor partidelor politice, reprezintă un pas mare pentru îndreptarea unei inechități crase, respectiv aceea de a încasa pensii uriașe fără ca unii dintre ei să fi contribuit vreodată cu ceva la bugetul asigurărilor de stat. Cum plafoanele și procentele au fost modificate în acest mod, sumele colectate nu vor fi colosale și nu vor rezolva nici problema deficitului și nici cea a majorării pensiilor normale din toamnă. Este un pas, însă, în primul rând moral de îndreptare a unei inechități. După cum spuneam, pe lângă aceste sume rezultate este nevoie de intrarea adânc cu bisturiul în cheltuielile bugetare inutile, raționalizându‑se și creându-se rezerve financiare care să permită creșterea pensiilor normale din toamnă cu un procent cât mai mare. Pentru asta este nevoie însă de multă voință politică. Să vedem!