
Copiii ar trebui îndrumați să învețe o meserie. Producem pe bandă rulantă absolvenți de licee teoretice, care nu-s în stare să facă nimic. Pentru un timp, unii dintre ei, mai răsăriți ca performanțe școlare, dar nu neapărat, sînt ocupați cu studii universitare. Majoritatea, în facultăți despre care nu știu nimic și care nici ele nu le pot garanta, la absolvire, un loc de muncă. Asta în timp ce destui dintre angajatori nu găsesc meseriași în specialitățile în care au nevoie. Și aici nu vorbesc neapărat de cei din construcții, care au luat drumul străinătății pentru salarii mai bune. Vorbesc de sudori, electricieni sau instalatori. Vorbesc de strungari, de frezori și tot ce ține de prelucrarea prin așchiere. De tot ce exista odată în uzinele brașovene și care, ușor, ușor au ieșit la pensie lăsînd locul... Lăsînd locul unor nepricepuți, neșcoliți practic de nimeni, pe care se chinuie apoi să-i califice la locul de muncă. Profesionala Kronstadt este o soluție. Total insuficientă la cererea actuală de forță de muncă calificată. Modelul ar trebui multiplicat și diversificat și pe alte domenii pentru că, în cîțiva ani, cererea de oameni calificați va deveni chiar acută. Nu-i rău pentru cei în cauză, întrucît angajatorii vor fi forțați să ridice nivelul salariilor. Nu se știe însă cîți dintre angajatorii autohtoni vor face față acestei presiuni salariale. În timpul acesta, numărul tinerilor dispuși să facă nimic va fi într-o continuă creștere. Nemotivați, derutați și nevalorizați de nimeni, de la ei, sau mai exact din taxele plătite de ei, cei ca mine ar trebui să-și încaseze, la momentul potrivit, pensiile. Îmi este și teamă să mă gîndesc la acel moment.
Așteptata reformă a învățămîntului, ce se dorește a fi centrată pe competențe, ar trebui concentrată și pe nevoile societății și ale pieței muncii, care nu are cum să funcționeze doar cu meseriași în prag de pensie și cu calfe racolate cu arcanul. Dar cine să înțeleagă asta?