
Peste nici 3 luni voi împlini 6 ani de cînd am renunțat la fumat. Nu orice fel de fumat. Fumatul a peste patru pachete și jumătate de Lucky Lights. 100 de țigări zilnic. Așa am fumat timp de mai bine de 5 ani, după ce am decis că trebuie să optez pentru o variantă mai sănătoasă decît Lucky roșu și am ales varianta lights, nebănuind faptul că organismul meu își va cere aceeași cantitate de nicotină, fapt ce va conduce la fumarea, și implicit cumpărarea, a mult mai multor țigări. Fumam practic tot timpul. Aveam o țigară între buze, una în scrumieră și uneori degetele mele căutau pachetul și bricheta în mod automat.
Umblăm cu cîte un cartuș de țigări înfipt în fiecare portieră de teamă că aș putea rămîne fără țigări. Cu toate acestea, nu fumam în casă. Fumam în curte, în fața ferestrei, uneori în zăpadă pînă la genunchi, pe geruri de minus Ț grade. Asta pentru a-mi proteja copiii și a le lăsa lor plăcerea de a-și bate joc de plămînii lor atunci cînd vor crește și vor dori să facă asta.
Poate nu m-aș fi lăsat nici pînă astăzi de fumat, dacă n-aș fi avut exemplul tatălui meu, ale cărui 4 pachete de Carpați fără filtru l-au pus la propriu la pămînt la doar 65 de ani. Decisivă a fost și perspectiva drumului ce urma să-l fac pînă în Noua Zeelandă și care urma să dureze nu mai puțin de 48 ore. Cum nu-mi doream să fiu reținut pentru vreo tentativă de deturnare a avionului în căutarea unui loc de fumat, am considerat că este timpul să fac această schimbare majoră în viață mea. A fost cumplit. Numai cine a trecut prin asta poate realiza ce presupune un astfel de lucru și de cîtă voință este nevoie pentru a reuși.
Cu toate acestea, consider că legea antifumat adoptată este o una mult prea dură și nu cred că va conduce la reducerea numărului fumătorilor. Sînt de acord cu faptul că nefumătorii nu trebuie expuși efectelor fumatului pasiv. Nu sînt de acord însă cu faptul că nu există o prevedere în lege care să permită acestei minorități, cea a fumătorilor, să poată fuma în spații închise, destinate exclusiv lor, și în care nefumătorii să între pe
propria răspundere.
Și spun asta atît din postura de nefumător, cît și de fumător timp de 25 de ani. Am prins atît momentele cînd legi similare au fost introduse în Italia și în Irlanda. Am asistat uimit atunci la oamenii care produceau veritabile covorașe de chiștoace în fața restaurantelor, respectiv
a pub-urilor. Priveam uimit și mă bucurăm că nu locuim într-o țară atît de anormală. S-a terminat! Normalitatea ne-a izbit și
pe noi. Prohodul ultimei țigări, cum și-au numit evenimentul de seara trecută unele cluburi, pune punct unei perioade extrem de intens afumate. Nimeni însă nu oferă vreo sugestie asupra vreunei alternative pentru cei cărora orice interdicție devine automat atracție.