
Sărută-i mîna! Mîngîie-i tîmplele înainte de-a deveni cărunte. Nu o lăsa să te aștepte degeaba atunci cînd îi promiți că ai să vii. Ai făcut-o deja săptămîna trecută. Știu că i-ai spus și ți-ai spus și atunci că nu o să se mai repete. Fals. O să se repete de nenumărate ori și de fiecare dată motivul va părea teribil de important și întemeiat. Nu este. Și n-a fost. Vei realiza asta atunci cînd vei derula înapoi filmul, cadru cu cadru, încercînd să mai recuperezi ce poți din imaginile încă întipărite în tine. Vei realiza atunci că, aproape de fiecare dată, ai fi putut ajunge la ea, dar nu ai făcut-o. Știu că uneori este agasantă și îți spune vrute și nevrute. Ai uitat de mult să o mai asculți cînd începe să povestească de rudele de la țară sau de vreo vecină cu care s-a întîlnit zilele trecute. O face de fiecare dată cînd are cui să povestească. Iar ție... cum să nu-ți povestească ție? Vara asta ți-ai propus să o iei cu tine, cu ai tăi în concediu. Să-i arăți la ce este bun pașaportul pe care-l ține în sertarul cu acte. Ți-ai propus ca de data aceasta să nu mai intervină nimic. Ți-ai și imaginat cum îi vei duce paharul cu suc și gheață la șezlongul pe care nu a visat vreodată că va sta. Fă-o atîta timp cît poți să mai faci asta. Pentru că ai amînat-o de fiecare dată pe vara viitoare. Vară care uneori, pentru ea, poate să nu mai vină.
Cînd i-ai spus ultima oară că o iubești? Cînd ai sunat-o doar pentru atît și pentru a-i auzi vocea? Ce te împiedică să faci asta acum? Lasă acum goana continuă, stresul chiar și cititul acestui text, scoate telefonul și sun-o. Poți să-i spui doar atît: Te iubesc, mamă!