
Sînt unul din cei peste un milion de români care a avut onoarea să vă ovaționeze pe străzile Bucureștiului în 1992, în momentul în care, de la balcon, v-ați adresat mulțimii. Mi-ați dăruit un moment unic pe care aș vrea să îl pot împărți cu toți românii. A fost unul din momentele în care am fost mîndru că sînt român, mîndru că sînt contemporan cu Majestatea Voastră. Chiar mai mîndru decît în momentul în care, ani mai tîrziu, am avut prilejul de a fi introdus Majestății Voastre de către fostul primar Ioan Ghișe, cu ocazia manifestărilor desfășurate la Casa Armatei din Brașov. Umil, m-am înclinat strîngîndu-vă mîna caldă și uscată, rugîndu-mă să nu încalc cumva protocolul sau eticheta regală. Port în suflet acel moment, dar ocazia aceea nu m-a fascinat în aceeași măsură în care, de sub balcon, am avut ocazia să vă sorb cuvintele.
În 90 eram un copil de 22 de ani care avea un copil. Visam atît pentru el, cît și pentru mine o lume din care să dispară minciunile spuse atîția ani de către cei care au vrut să ne otrăvească istoria. Visam o lume în care valorile să fie puse la locul lor, din care să dispară ura. Deși atît de tînăr, încercam, la un moment dat, să le vorbesc oamenilor dintr-un sat din Moldova, în care viața mă dusese, despre Rege, despre monarhie și cum ar putea să arate viața noastră.
Mi-e greu să reproduc modul în care cei cărora le vorbeam mi-au primit cuvintele. Nu așteptam nici ovații și nici aplauze, dar nici afirmații de genul: Lasă-l pe Rege! Dumnezeu să-i dea sănătate domnului Iliescu, drăguțul, că el ne-a dat pămîntul înapoi!!!
Au trecut 26 de ani de atunci. Convingerile mele au rămas aceleași, chiar dacă în timp vîrsta le-a mai temperat, diminuînd radicalismul studențesc de atunci. În schimb, numărul persoanelor care și-au schimbat radical atitudinea față de regalitate, monarhie, Majestatea Sa este tot mai mare.
Anunțul Casei Regale privind starea sănătății Majestății Voastre a căzut că un trăsnet. Nu știu de ce. Poate pentru că, în mintea mea, Majestatea Sa Regele Mihai este nemuritor și nu poate fi atins de nimic. Cum altfel ați fi putut rezista tot acest secol de suferință? Mă rog ca Dumnezeu să va ajute să treceți peste aceste momente extrem de dificile. Abia acum românii vor realiza cîtă nevoie au de Majestatea Voastră!