
De peste 25 de ani lucrez în domeniul privat. Am renunþat la slujba de la stat atunci, aventurîndu-mã într-un necunoscut de la care nu ºtiam ce sã aºtept. Au fost ani mai buni sau mai rãi. Ani cu suiºuri ºi coborîºuri. Unii pierduþi pe cartea de muncã, pentru cã angajatorul ori nu înregistrase contractele, ori nu a avut bani ºi pentru virarea contribuþiilor dupã achitarea salariilor nete. În tot acest timp însã, nu m-am simþit tentat sã mã întorc angajat la stat. Asta pînã asearã, cînd am citit ºtirea conform cãreia salariul mediu brut la stat va deveni, în acest an, nici mai mult ºi nici mai puþin decît fix 3.231 lei, respectiv cu 23,2 % mai mult decît în sectorul privat. O spune o instituþie cu nume extrem de credibil: Comisia Naþionalã de Prognozã. Aceeaºi care estimeazã pentru sectorul privat un salariu brut de fix 2.636 lei. Pe principiul dacã tu ai mîncat patru fripturi, iar eu niciuna, deci, în medie, am mîncat douã fripturi, nu-i exclus ca respectivele medii sã fi rezultat prin adunarea ºi împãrþirea unor salarii de genul: unul de 5.000 lei de la finanþe cu unul de vreo o mie ºi ceva din vreo primãrie, astfel încît sã rezulte o medie corectã de trei mii ºi ceva, ca sã fie toatã lumea mulþumitã.
Nu vreau sã fiu înþeles greºit. Mã bucur sincer atît pentru profesori, cît ºi pentru medici pentru majorãrile salariale obþinute. Este nevoie de astfel de creºteri, dacã dorim învãþãmînt sau servicii medicale de calitate. Obida mea vine din imposibilitatea de a þine pasul cu aceste majorãri pe care le face marele angajator- statul. ªi aici nu vorbesc din punct de vedere al jurnalistului.
Vorbesc din punct de vedere al angajatorului care are, la acest moment, pe statele de platã ale societãþilor grupului meu de firme, peste 40 de persoane cu contract integral sau parþial de muncã. ªi, credeþi-mã, nu-i deloc puþin lucru în aceste timpuri. Numai cine a avut vreodatã o firmã sau un angajat poate estima ce înseamnã un astfel de lucru.
Revenind la ce spuneam la început, cred cã dacã lucrurile continuã aºa, singura ºansã a angajaþilor din sectorul privat nu va fi decît aceea de a munci pe salariul minim pe economie cu fracþia de normã aferentã sau de a se angaja la ...stat. Nu ºtiu cine va plãti fiecãruia dintre angajaþi salariul. Din ce bani? ªi cine va asigura, prin taxe, alimentarea bugetelor necesare acestor plãþi? Nu ºtie nimeni. ªi mai grav este cã nimeni nu pare îngrijorat de acest aspect. Am mai scris asta ºi voi continua sã scriu pînã mi se vor toci probabil degetele. Trebuie elaborate politici coerente de stimulare a sectorului privat. Este nevoie de dezvoltarea acestui sector, astfel încît el sã poatã funcþiona la nivelul pieþei. Este imposibil sã funcþionezi ºi sã faci performanþã cu angajaþi care sînt plãtiþi cu o jumãtate sau poate chiar cu o treime din cuantumul plãþilor celor angajaþi în instituþii sau regii, societãþi cu capital de stat. Angajaþi la stat care, nu de puþine ori, ajung în acele posturi prin procedee mai mult sau mai puþin ortodoxe, iar activitatea unora dintre ei nu are nici cea mai micã legãturã cu cuantumul salariului sau vreo formã normalã de evaluare.
Eu totuºi cred cã statul nu are suficienþi bani sã ne þinã pe toþi. Asta, dacã nu cumva s-au descoperit între timp, ºi nu ºtim noi, zãcãminte uriaºe de petrol sau gaze care sã ne transforme pe toþi în veritabili rentieri. Mã îndoiesc profund. Dacã le aveam, oricum ar fi fost date de mult altora.