
Cîtã minte îþi trebuie sã îi adresezi, de ziua ei, exact cînd împlinea zece ani, o scrisoare care se vrea o replicã acidã la adresa tatãlui sãu jurnalist? Cu ce þi-a greºit acel copil ºi ce va înþelege el din acest rãzboi stupid al adulþilor? Faptul cã tatãl sãu, jurnalist, ºi-a permis sã ironizeze vîrstnicii prezenþi la mitingul de protest de vineri din Piaþa Constituþiei, sugerîndu-le anteniºtilor faptul cã este incorect sã le strige unor oameni în vîrstã îndemnuri de genul „sus în aer!!!“, nu cred cã este un motiv suficient care sã justifice un demers într-atît de jegos cum este aceastã scrisoare adresatã unui copil.
Ce mai rãmîne? Sau ce mai urmeazã? O scrisoare adresatã mamelor jurnaliºtilor care îºi permit sã aibã o altã opinie decît cea a jurnaliºtilor trustului Intact? Un rãspuns de tipul unei scrisori adresate producãtorilor de contraceptive, de acum nu ºtiu cîþi zeci de ani, cãrora sã li se impute defectele de fabricaþie care au condus la apariþia acestora în aceastã lume ºi, mai tîrziu, pe piaþa media? Este incredibil la ce s-a putut ajunge.
Unde se sfîrºeºte ºi unde începe limita vieþii private care nu ar trebui în niciun fel afectatã? Cît de jurnalistic sau profesionist este sã amesteci într-o astfel de disputã un membru al familiei sau sã-i spui unui copil sã nu se jeneze de tatãl sãu atunci cînd va fi în vîrstã ºi cînd îºi va cumpãra „Urinalul de astãzi“. Ce ar putea înþelege din acest mesaj copilul lui Dan Tapalagã? ªi ce ar înþelege orice copil dintr-un astfel de mesaj scris de o jurnalistã care se vrea cu pretenþii, cum este Oana Stanciu Zamfir? ªi ce ar putea înþelege copila dintr-o urare de genul: „Îþi doresc ca aceste întrebãri sã-þi aducã un tatã care sã îmbãtrîneascã mai frumos decît trãieºte azi!“ E incredibil! Se întîmplã în România. România anului 2016!