
Ar trebui ca 10 februarie 2016 sã aparã cît mai curînd ca datã de referinþã în cartea de istorie sau cum se va numi materia care va îngloba aceste date. Este ziua în care o instanþã perfect legitimã, dupã o judecatã dreaptã, s-a pronunþat dînd o sentinþã definitivã într-un veritabil proces al comunismului. Condamnarea torþionarului Viºinescu este vitalã pentru societatea româneascã. Nu este tardivã, cum s-au grãbit unii sau alþii sã o considere. A venit la timpul potrivit, chiar dacã a fost nevoie de atîþia ani. A venit dupã simulacrul de proces prin care a fost condamnat la moarte Ceauºescu. A venit dupã procesul declarativ al condamnãrii comunismului fãcut de fostul preºedinte Bãsescu. Nici unul dintre ele însã nu a avut greutatea acestui proces. Viºinescu, în acest proces, nu este bãtrînelul de 90 de ani care se milogea de instanþã sã nu-l degradeze, recunoscînd cã toatã viaþa a fost o slugã. Nici bãtrînul scos din minþi de insistenþa jurnaliºtilor pe care nu s-a sfiit sã-i ameninþe cu pumnul. Viºinescu este comunismul însuºi pe care nici anii trecuþi nu l-au putut salva de puºcãrie. El trebuie condamnat la viaþã pentru a putea, dacã se mai poate, sã înþeleagã grozãviile pe care le-a comis. Trebuie þinut în viaþã cu forþa, dacã este nevoie, chiar ºi conectat la aparate, dacã va fi cazul, pentru a putea fi bîntuit de cei la moartea ºi suferinþa cãrora a contribuit. Asta ar trebui sã fie pedeapsa fiecãruia dintre cei care au abuzat de funcþia pe care o aveau, chinuind ºi ucigînd semeni de-ai lor a cãror principalã vinã era doar cã ei sau apropiaþi de-ai lor aveau alte convingeri politice. Viºinescu a fost primul dintre ei. Vor urma, cu siguranþã, alþii. Procesul comunismului va continua ºi nu cred cã se va putea sfîrºi fãrã ca prin boxa acuzaþilor sã treacã ºi ultimul mare comunist care a fãcut atîta rãu acestei þãri, Ion Iliescu. ªtie el de ce.