
Despre inițiativa lui Liviu Dragnea și despre pericolele care se ascund în spatele ei am mai scris. Despre faptul că o astfel de prevedere poate deveni o armă extrem de periculoasă, am avertizat încă de la inițiere. Consecvent, ca un bivol, Dragnea nu s-a lăsat intimidat de criticile presei și a mers mai departe invocînd faptul că este nevoie de o astfel de lege de promovare a demnității umane și toleranței față de diferențele de grup. Asta deși există prevederi extrem de clare în Codul Civil, prevederi care nu necesitau a fi dublate cu o astfel de lege. Generoși, deputații au majorat cuantumul amenzii la 100.000 lei pentru contravențiile care vizează un grup de persoane sau o comunitate. 60.000 lei, plafonul stabilit de Senat, li s-a părut mult prea puțin.
I s-a schimbat și numele: Legea privind asigurarea toleranței. Frumos. Nimic de zis. Sună cu totul altfel...
N-aș vrea să fiu înțeles greșit. Sînt o persoană tolerantă cu minoritățile de tot felul. Nu sînt tolerant în schimb cu minciuna, nesimțirea și prostia. Nu am nicio problemă cu vreo rasă, naționalitate, etnie, religie sau minorități sexuale. E dreptul și alegerea lor. Nu cred însă că aceste minorități au nevoie de această lege. Cum nu cred că fără ea lucrurile nu ar fi putut să funcționeze. Cred însă că această lege va putea fi folosită de cei care se vor simți deranjați de critici generalizante. Brusc, atunci își vor aminti că ei de fapt aparțin unui anume grup social și vor cere să le fie reparată demnitatea lezată, invocînd în instanță prevederile acestei legi.
Vor putea face asta nu numai în cazul criticilor din media, ci și în cazul postărilor pe Facebook, fapt care mi se pare absolut aiuritor. Parafrazîndu-l pe același Liviu Dragnea, mă tem că insula de stabilitate, toleranță și respectabilitate în care trăim ar putea deveni o insulă a unei tăceri asurzitoare în care o să ne cam țiuie urechile. Și așa abia se mai auzeau doar șoapte...