
N-am fost niciodată un oraș cultural. Nici n-aveam cum. De cînd mă știu, Brașovul a mers pe chestiuni încropite. Pe principiul merge și așa, acțiunile culturale nu s-au încadrat niciodată în vreo strategie coerentă. Păcat! Pentru că am avut și avem oameni extrem de valoroși atît în instituțiile de cultură, cît și implicați în tot soiul de acțiuni culturale care fiecare în parte își vede de bucățica sa. Eu cred că depunerea candidaturii pentru capitală culturală a Brașovului a fost, din capul locului, o nebunie. Nu-i treaba mea să comentez această decizie, dar dacă s-a pornit de la ideea nu avem nimic de pierdut sau poate iese, este în regulă. Nu ne-am calificat pe lista scurtă a candidaților, dar, ca s-o citez pe doamna viceprimar Durbacă, Brașovul are în sfîrșit o strategie culturală pînă în anul 2030. O fi bună? O fi proastă? Nu-i treaba mea să mă pronunț. Nu am căderea de a face asta. Dar avem un draft de posibilă strategie. Draft care ar trebui amendat de toți cei care acum critică, dar care nu s-au implicat cu nimic în proiectul acestei candidaturi. Nu cunosc motivele pentru care s-a renunțat la varianta inițială de proiect sau de ce n-a contat rezultatul sondajului făcut. Nu știu ce a lăsat în urmă prima echipă de proiect. Dacă a lăsat doar coperțile de dosar, cum spune domnul Pepene, cineva ar trebui să dea socoteală. Nici eu nu cred că un clip în care abundă muntele și persoane care susțin candidatura Brașovului într-o engleză după posibilități a ajutat foarte tare.
Sînt sigur că scandalul legat de persoana Ceciliei Doiciu și protestul celor de la teatru nu au avut chiar darul de a sprijini candidatura orașului. Poate am avut ghinionul să venim după o candidatură precum cea a Sibiului și să fim defavorizați din start de acest lucru. Poate n-am reușit să găsim un slogan simplu ca al Clujului: Servus! Cine știe? Ar fi fost minunat ca efortul celor implicați în acest proiect să fi fost încununat de succes. N-a fost să fie!