
Pe principiul c-așa-i omul de la munte..., puțin a lipsit ieri ca miile de ciobani supărați, veniți în București, să le arate cu bîtele din dotare cum se poate întoarce o turmă de proști pe holurile Casei Poporului. Nu cred că le-ar fi stricat o demonstrație de kendo autohton celor care scot în ultimul timp, parcă pe bandă rulantă, legi una mai fără cap decît cealaltă. Cîtă minte îți trebuie ca să limitezi numărul de cîini ai unui cioban, luînd ca și criteriu doar forma de relief pe care le păstorește? Cum poți să ajungi la concluzia că oile trebuie ținute în țarc pînă în aprilie, fără să știi cum vor fi hrănite în tot acest timp? Cîți dintre cei din Parlament au păscut vreodată oile sau au vizitat măcar vreodată o stînă pentru a înțelege cum decurg lucrurile acolo? Poate nici nu contează asta, dar important mi se pare să-i consulți în primul rînd pe reprezentanții celor care vor fi afectați de adoptarea unei legi. Nu-i prima lege care pare să fie făcută pe genunchi și probabil nici ultima.
În timp ce afară ciobanii tăvăleau jandarmii cu tot cu gardurile de protecție, în incintă parlamentarii se ocupau de lucruri mult mai lumești și mai concrete: parlamentarii PSD, exceptîndu-l pe brașoveanul Emil Niță, respingeau amendamentul de acordare de sume necesare construcției aeroportului de la Brașov. Amendament depus și susținut de fostul șef al tineretului TSD Sturzu și de liberalul Donțu. Și dacă acest lucru să zicem că nu-i viza în mod direct nici pe ciobani, nici pe parlamentari, votarea pensiilor speciale pentru parlamentari și a decontării cheltuielilor pe declarație pe propria răspundere nu putea fi făcută într-un moment mai propice pentru
a demonstra unde-i doare pe aleșii noștri cînd este vorba de problemele celor care i-au votat. Ca să mă exprim elegant: fix în dos! Și asta fără să-i prindă ciobanii și să le arate cum este la stînă...