
De mic am fost fascinat de mirosul de brad, de acele sale, de rășina care nu se mai lua de pe mîini. Și, mai ales, copil fiind, de misterul cadourilor ascunse sub el. Cu toate acestea, crescînd n-am mai putut să mă bucur de brad. An de an, l-am împodobit pentru copiii mei. Făcea parte dintr-un ritual secret al nostru. Eu îl alegeam, cît mai mare, îl ciopleam, îl aduceam în sufragerie și mă luptam să-i pun vîrful cățărat pe un taburet într-un echilibru precar. Urma instalația luminoasă, beteala, legatul ațelor lipsă la globurile scoase din cutiile prăfuite. Apoi, legatul ațelor bomboanelor de pom și, cel mai important, alegerea a maxim două culori, în ultimii ani, pentru a avea un brad trendy, și nu o sorcovă.
Anul acesta nu voi face brad. Copiii îmi sînt împrăștiați pe meridiane diferite, cea mică pare să aibă cu totul alte preocupări, fiind centrată pe chestiuni mult mai mature, drept pentru care am ales să salvez un brad de la tăiere. Sînt ani mulți pe care brăduțul îi trăiește pînă cînd ajunge să fie lovit de toporul ce-l trimite în piață și de acolo în camerele oamenilor pentru cîteva zile. Atît durează viața lor efemeră sub greutatea podoabelor. Imediat după Revelion, îi vezi uscați și golași abandonați pe la ghenele de gunoi ale blocurilor. În crengile lor, unele îngălbenite, dar altele la fel de verzi ca atunci cînd au plecat din pădure, atîrnă hîrtii de staniol goale din care au fost scoase bomboanele. Nu știu dacă varianta brazilor în ghiveci este mai în regulă. Nu știu cît de mult prelungesc viața lor. Știu însă că, și brazii au dreptul la viață și că nu merită să moară. Nu cred că-mi voi cumpăra vreodată un brad de plastic.
67 de ani a trăit bradul din Piața Sfatului pînă cînd l-a zărit ochiul ager al celui pus să aleagă cel mai frumos brad din pădurile din jurul Brașovului. A fost pus la pămînt cu grijă, pentru a nu-și rupe vreuna din crengile crescute perfect. Transportat ca pe brațe, ancorat cu grijă și pricepere și ornat pe măsura frumuseții sale. Pudrat mortuar, condamnat la moarte prin uscare în picioare sub blițurile telefoanelor ce-l înconjoară. Oare am putea avea răbdare ca lîngă el să așteptăm creșterea unui frate mai mic, plantat și îngrijit cum se cuvine? Asta chiar ar putea fi o performanță.... De găsit, tăiat și împodobit poate oricine!