
Drama sinuciderii celor doi adolescenți din Craiova, de 13, respectiv 19 ani, doi tineri instituționalizați, arată cît de subțire poate fi la această vîrstă granița dintre viață și moarte și cît de periculoasă este tratarea acestor situații neprofesionist și mai ales unde poate duce absența afecțiunii adevărate.
Vulnerabilitatea, labilitatea acestor tineri aflați la această vîrstă este extrem de greu de gestionat și doar căldura, afecțiunea și dragostea arătată de către cei apropiați îi poate face să treacă peste problemele acestei vîrste. A extrage din sînul familiei, chiar și adoptivă, un tînăr de 13 ani și a-l muta într-un centru de plasament echivalează cu condamnarea acestuia la depresii extrem de grave, la suferințe greu cuantificabile și, de ce nu, la risc suicidal. Nu comentez modul în care s-a ajuns la situația de la Craiova în care doi tineri au decis să-și pună capăt zilelor. E treaba altor persoane să stabilească cine și de ce se face vinovat în plecarea mult prea devreme din lumea aceasta a unor copii care au fost abandonați de familiile lor, dar n-au găsit nici măcar în ultimul ceas salvarea, la cei plătiți să facă acest lucru. Nu-i exclus ca, pornind de la moartea lor și sub presiunea inimaginabilă a mediei, să apară schimbări în sistemul de protecție a copilului. Interesul superior al copilului nu poate rămîne doar pe hîrtie, unde este invocat la tot pasul de autorități. El chiar trebuie luat în calcul în fiecare moment în care este luată o decizie ce privește copilul în cauză. Nu cred că ai voie să împiedici un copil să stea cu cei pe care-i iubește și lîngă care a crescut timp de 11 ani. Desigur, după îndeplinirea condițiilor legale.
Cu siguranță, nu este un caz singular, pe fondul subfinanțării sistemului de protecție și a numărului limitat de asistenți maternali. De multe ori, copii aflați în aceeași situație au fost luați din plasamentul familial și mutați în alte forme de plasament pentru a face loc unor copii mult mai mici cărora legislația nu le permite o altă formulă de asistență. Despre suferința și dramele celor despărțiți în astfel de situații nu a scris încă nimeni. Traumele provocate în sufletele celor afectați de astfel de măsuri sînt acolo. Nimeni nu le va putea repara vreodată. Vor rămîne pentru totdeauna niște suflete frînte.