
Nu cred cã ºi-a imaginat cineva cã ideea ºtergerii penalitãþilor de întîrziere ale persoanelor fizice ºi ale firmelor a fost generatã de grija bruscã a guvernului pentru cetãþean sau pentru mediul privat. Dacã i-ar fi interesat pînã acum de soarta acestora, ar fi avut tot timpul sã întreprindã ceva. ªi-n primul rînd ar fi dat drumul la investiþii. Ar fi deblocat banii pentru investiþii, fapt ce s-ar fi resimþit în întreg mediul de afaceri românesc. Ar fi apãrut noi locuri de muncã. S-ar fi deblocat plãþile îngheþate de nu se mai ºtie cînd. Dar n-a fost sã fie. Banii aceia au fost þinuþi pentru zile negre sau pentru acoperirea pomenilor electorale pe sfîrºitul acestui an ºi, mai ales, pe începutul anului viitor.
Motivul real al adoptãrii mãsurii ºtergerii penalitãþilor este foamea de bani a bugetului ºi mai ales acoperirea golului ce se estimeazã cã va fi la începutul anului viitor odatã cu reducerea TVA la 20%. Cu toate mãsurile fiscului, inclusiv celebrele descinderi în forþã, datoriile cãtre stat nu s-au diminuat, ci au crescut de la începutul anului. Banii care ar putea fi încasaþi de la firmele care vor sã scape de penalitãþi ar putea atenua ºocul reducerii TVA ºi compensa sumele ce vor rãmîne neîncasate. Asta dacã firmele respective vor reuºi sã gãseascã banii necesari acoperirii restanþelor ºi dacã nu cumva vor apãrea firme care vor lãsa plata datoriilor cãtre stat pe locul doi, considerînd o nedreptate favorizarea neplãtitorilor.
Pentru a preîntîmpina astfel de reacþii extrem de româneºti, fiscul ar trebui sã introducã bonificaþii pentru bunii platnici, altfel riscã sã dea pe mere ce ia pe pere ºi sã se întrebe unde sînt banii suplimentari pe care conta. Altfel mãsura care-ºi propune sã dea un nou început firmelor cu probleme va putea genera o premierã în cazul firmelor care abia acum vor descoperi cã pot fi plãtite prioritar ºi facturile furnizorilor, iar fiscul mai poate ºi sã aºtepte…