
20 de ani le-a luat finlandezilor să ajungă la modelul actual al școlii, model invidiat astăzi de ceilalți, dar la care finlandezii par dispuși să renunțe, trecînd la nivelul următor. Și la noi se schimbă de 25 de ani. Fiecare ministru care s-a perindat la conducerea ministerului a schimbat cîte ceva de dragul schimbării. Micii finlandezi nu pot trece în clasa a doua, dacă nu știu să înoate și să patineze. Sînt învățați de la grădiniță să-și facă singuri sandvișuri, să știe că au drepturi și că trebuie să se joace afară minimum trei ore pe zi. Micii elevi români pot descoperi faptul că, dacă părintele nu este suficient de atent cu doamna învățătoare și nu este toată ziua la școală, notele copilului pot fi mult mai mici decît ale colegului a cărui mamă pare să se fi mutat pe coridor. Elevii din sistemele normale de învățămînt nu au teme. De fapt, au și ei, dar le rezolvă în clasă cu cei care le predau materia, care le și explică la ce folosește ceea ce i-au învățat. Ai noștri cară ghiozdane pline de manuale și de culegeri vîndute contra comision de profesorii de la clasă. Cele 6-7 kilograme de hîrtie, cît cîntărește un ghiozdan în zi normală, cocoșează efectiv elevii, unii dintre ei ajungînd să vină la școală cu trolere pentru a evita scolioza sau cifoza. O școală normală pune accentul nu pe cantitatea de informații care trebuie îngurgitată și memorată de elevi, ci pe competențele pe care le dezvoltă. Nu este normal ca, după 12 ani de studiu, să fii incapabil să redactezi un CV, să îți faci o prezentare proprie la un tîrg de joburi și să ai carențe mari de limbaj și vocabular.
Practic, acesta este rezultatul unui proces de educație disfuncțional, bazat pe o programă depășită și cu un corp profesoral din rîndul căruia unii profesori nu ar trebui să facă parte.
Profesor este cea de-a doua meserie în topul celor mai respectate, după cea de medic. Cu toate acestea, părinții nu-și îndeamnă copiii să o aleagă. Tot mai mulți tineri de top aleg o cu totul altă profesie, care le oferă satisfacții mai mari.
Și dacă salarizarea lor se va îmbunătăți în următorii patru ani, conform afirmațiilor ministrului Educației, celelalte lucruri necesare îmbunătățirii învățămîntului românesc și redării școlii elevilor, cum ar fi schimbarea programei și adaptarea la zilele noastre, înlocuirea manualelor, rezolvarea problemelor de infrastructură, inclusiv cea a deficitului de spații, nu cred că vor fi soluționate la fel de rapid. Momentan, pare să existe voință politică și intenție de a fi și acestea rezolvate. Rămîne de văzut cînd se va și petrece acest lucru și care va fi generația care va prinde schimbările anunțate.