
În 2009, numită Abramburica- ministrul Educației la acea dată, recte Ecaterina Andronescu, decidea să-și pună amprenta proprie pe învățămîntul românesc, desființînd școlile profesionale. Eroare pentru care cred că doamna ministru ar trebui cercetată mai atent decît în dosarul Microsoft, prejudiciul adus României fiind, cred, mult mai mare. Nu sînt adeptul ideii că tinerii trebuie să fie chinuiți pentru a absolvi un liceu și a fi doar posesori de diplome, neștiind să facă practic nimic și să rămînă în întreținerea părinților. E nevoie de chelneri, frizeri, lăcătuși, sudori, frezori, macaragii, sculeri-matrițeri și cîte și mai cîte. Sînt meserii care nu pot fi învățate după ureche, precum lăutarii. Modelul Școlii Profesionale
Kronstadt, susținut de administrația locală brașoveană, dar și de comunitatea economică germană, dă roade. El trebuie extins urgent la nivelul întregului județ, ba chiar la nivelul întregii țări. Există copii cărora nu le place să învețe. Nu are rost să fie chinuiți. Ei trebuie să învețe o meserie care să le permită să se întrețină singuri. Vremea posesorilor de diplome și a celor care nu știu să facă nimic a trecut. Sînt bani băgați inutil în copii, dar, în fapt, în buzunarele posesorilor de universități private transformate în veritabile fabrici de diplome. Școala trebuie orientată către piața muncii. Dacă este nevoie de informaticieni, atunci trebuie pregătiți informaticieni, capacitîndu-i pe toți cei care au astfel de aptitudini. Este nevoie, în primul rînd, de o estimare a necesarului de profesii în prezent, dar și în perspectivă, și de efectuare a unei proiecții de lungă durată, astfel încît fiecare absolvent să-și poată găsi locul fără prea mari eforturi.
Nu-i simplu. Și nu se va realiza peste noapte. Dar nu este nici imposibil. Și mai este nevoie de o optimizare a resurselor. Nu este normal să chinui copiii să învețe în schimburi, pentru că nu au suficiente săli de clasă, în timp ce banii cu care ar fi putut fi extinsă școala să fie investiți în școli din mediul rural care nu au fie elevi, fie profesori. Dar tot ce scriu eu aici și multe altele sînt lucruri de bun simț care ar fi trebuit să fie făcute înainte de prima zi de școală. Cu o condiție: să vrei să faci asta! Altfel, vei face precum președintele Iohannis, fost profesor de fizică, inspector general școlar și primar: vei afla, aparent în prima zi de școală, că peste 80% din școlile noastre nu au aviz sanitar de funcționare, pentru că nu au apă curentă sau canalizare. Mă întreb doar: ce l-a împiedicat pe domnul președinte să afle mai iute și să vocalizeze acest lucru?