
Rezolvasem tot ce era de rezolvat. Simțeam însă că ne mai lipsește ceva. Cum ce? Ne lipsea un Comitet național de supraveghere macroprudențială. Știu că sună groaznic, dar chiar așa s-au gîndit să boteze mai-marii guvernamentali proaspăta instituție ce-l are-n frunte, printre alți experți financiari, pe nimeni altul decît guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. Care altă persoană ar fi putut fi mai potrivită pentru apărarea stabilității financiare prin consolidarea sistemului de a rezista la șocuri? Domnul Isărescu și-a dat proba în anii anteriori crizei economice ce a lovit năprasnic România. Am văzut atunci cu toții modul în care instituția condusă de domnia sa a intervenit sau, mai degrabă, nu a intervenit în prevenirea bulei imobiliare generate în principal de creditele acordate cu larghețe de băncile din România. Să amintim episodul francilor elvețieni care încă chinuie zeci de mii de familii, credite legalizate și permise de BNR în aceeași perioadă?
Cum ar putea un organism de acest gen să gestioneze riscul? Nu avem oare pentru aceasta sisteme și polițe de asigurări? Riscul nu face parte dintr-o economie normală?
Și ce-i califică pe cei nominalizați ca făcînd parte din această viitoare structură drept specialiști în gestionat risc? A riscat vreunul dintre ei banii proprii în vreo afacere privată, alta decît cea cu vinuri a guvernatorului BNR, ca să simtă pulsul economiei reale în zilele noastre? Au simțit cumva pe propria piele ce înseamnă taxe insuportabil de mari și de multe și cît de grea este lupta cu birocrația sistemică? Au încasat vreodată salariul și de altundeva decît de la stat sau au plătit cuiva vreun salariu din banii proprii pentru a calcula cît îi costă în total un salariat?
A încercat vreunul dintre ei să obțină, fără intervenții, pile, cunoștințe, șpagă o linie de credit prin care să-și finanțeze o afacere? Dacă au încercat, au reușit? Asta pentru că tot vorbim de ,,contribuție sustenabilă a sistemului financiar la creșterea economică!!!, cum apare prevăzut în ordonanța de înființare a comitetului ,,macroprudențial.
Personal, nu-mi este deloc clar cum va funcționa un astfel de comitet. Nu-mi este clar cum poate fi controlat și mai ales cum pot fi trași la răspundere membrii săi în momentul luării unor decizii eronate ce vor fi transmise Guvernului, decizii care vor fi obligatorii pentru reprezentanții executivului. Nu știu cum vă simțiți voi, dar eu nu mă simt deloc confortabil. Mă tem că a mai apărut o instituție care pare a nu se supune niciuneia din puterile constituționale, comitet care ar putea fi o frînă de mînă periculoasă care, trasă inconștient, va bloca roțile unei economii care abia își mai trage și așa sufletul. Asta fără să-i afecteze în vreun fel pe cei care vor da ordin frînarului...