Retragerea lui Ion Iliescu de la alegerile parlamentare a fost pusã, cu o anumitã rãutate, pe seama faptului cã bãtrînului politician i-ar fi fricã sã candideze într-un colegiu uninominal. Sã fim serioºi! Oriunde - în afara, poate, a Transilvaniei - Ion Iliescu ar ieºi deputat sau senator cu un scor zdrobitor. Ce par a nu ºti anumiþi analiºti ai noºtri este cã sînt în România judeþe, mai ales în sudul þãrii, unde PSD a cîºtigat, continuu, din 1990 încoace. Faceþi, de exemplu, o cãlãtorie în Teleorman unde nu exista în campania electoralã pentru locale decît o culoare, roºul pesedist. Nu e absurd, în atari situaþii, cã PSD se pregãteºte de victorie. Pe de altã parte însã, îndemnul la prudenþã al lui
Iliescu rãmîne valabil. Cu sãrbãtori gen „ziua lui Geoanã“ la un partid „al celor mulþi“ nu ºtiu în ce mãsurã chiar electoratul fidel nu-ºi pune întrebãri. Chiar retras din Parlament, Ion Iliescu va continua sã aibã o influenþã mare în partid, cu atît mai mare cu cît preºedinþi vor fi oameni obsedaþi de putere ca Nãstase sau politicieni nesãbuiþi ca Mircea Geoanã. De cîte ori aceºti „tineri“ vor depãºi mãsura jocului politic, de atîtea ori va interveni Iliescu. Fie cã e sau nu parlamentar, el va continua sã vegheze din umbrã ºi va interveni, pentru cã, uneori, liderii social-democraþilor se poartã ca niºte copii rãsfãþaþi ai nomenclaturii.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!