Nu obișnuiesc să mă uit la știrile posturilor comerciale. Am văzut însă drama unei fetițe care a murit, probabil, din culpa unor medici. Nu voi înfiera cu mînie jurnalistică pe stil nou dezastrul în care se află sănătatea românească.
Ce vreau să semnalez este că uneori doctorii și asistentele sînt de un cinism inuman. Tatăl victimei a reclamat cazul către media și i s-a reproșat că vrea să-și facă publicitate. Unui om care și-a pierdut copilul i se poate spune așa ceva! Mă silesc din răsputeri să nu spun că sîntem o țară de tîmpiți. Să spunem că acela / aceea care a vorbit astfel s-a aflat într-un moment de rătăcire. Din păcate, nu cred că este așa. Cred că respectiva / respectivul a spus ce gîndea. A exprimat prin viu grai micimea sufletească și meschinăria omenească. Trăim într-un mediu în care privitul în oglindă, în interiorul nostru e substituit de judecarea celorlalți. Iar judecarea celorlalți este o plăcere, o desfătare nepaipomenită. Să-i reproșezi unui tată care și-a pierdut copilul că strigă de durere pentru ca să-și facă reclamă este, totuși, prea mult. Chiar și pentru cei cinici dintre noi.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!