Locul infractorilor este în faþa instanþei de judecatã, iar mai apoi dupã gratii. ªi asta mai ales atunci cînd infracþiunea se dovedeºte a fi una gravã. Iar cînd este vorba despre furt imobiliar infracþiunea nu poate fi socotitã altfel decît gravã. O datã prin prisma prejudiciului, care este imens, iar încã o datã prin faptul cã aruncã oameni în stradã. Îi omoarã în cel mai propriu sens al cuvîntului. Infarcþiunea este ºi una multiplã, dar ºi una continuã. Cred cã aþi înþeles deja, e vorba de locuinþele naþionalizate cumpãrate de chiriaºi în baza Legii 112, apoi retrocedate urmaºilor foºtilor proprietari pentru simplul motiv cã aºa vrea statul român prin muºchii lui politici sau judecãtoreºti. E adevãrat, statul român stalinist a mai fãcut un asemena jaf ºi ucidere în anii ’50. Dar erau ãia din trupa lui Pauker, Luca ºi cu Dej de bãgau spaima-n burgheji. Era dictaturã, ºi nicidecum una a proletariatului, era una a Cominternului. Acum însã, în secolul XXI, statul român, profund democratic ºi bãgat în UE ºi NATO, se identificã, în materie de proprietate, cu statul stalinist cominternist. Furã la drumul mare. Calcã în picioare dreptul la proprietate. Confundã Constituþia – lege fundamentalã în stat, nu e aºa? - cu oliþa de noapte. Chriaºii deveniþi în mod legal proprietari pe niºte nenorocite de unitãþi locative – sã nu vã închipuiþi vile ca alea din Primãverii care, iatã, pentru modernul stat stalinist român sînt intangibile pentru cã este vorba de cuibuºoarele noii nomenclaturi – sînt expropriaþi. Fãrã despãgubiri, fãrã alternative locative, fãrã speranþe de viaþã ºi de un amãrît de acoperiº. Ca ºi statul stalinist, statul modern ºi profund democratic român calcã în picioare prevederea constituþionalã în baza cãreia el, statul, garanteazã ºi ocroteºte proprietatea. De aia ºi spun: actualul stat român este un infractor ºi încã unul calificat. Dar un infractor care nu poate fi luat de ceafã ºi tîrît în instanþã ºi apoi aruncat dupã gratii. Nu de alta, dar tentaculele noului monstru – oameni politici, instituþii ale acestora – sînt intangibile ºi mult deasupra legii.
N.B. Nu aº fi scris aceste rînduri dacã nu aº fi fost martor, zilele trecute, la drama unei septuagenare aruncate în stradã de ziºi urmaºi ai unui fost proprietar. Asta deºi femeia cumpãrase camera nenorocitã în care locuise în baza legii emanate tocmai de modernul ºi democratul stat românesc al zilelor noastre.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!