România îmi părea mult mai sinceră atunci cînd stema aia cu spicele de grîu și cu sondele, cu soarele strălucind, a fost înlocuită de o... gaură. Gaura era ceea ce ni se potrivește, era conformă spiritului gregar al românului. Dar n-a fost să fie, au fost și minți perverse care au comparat gaura cu alte asemenea, dar cu varii întrebuințări ori folosințe, așa că... De aici și propunerea pe care o reiterez: să adoptăm, ca stemă, capul de oaie. Și iarăși ne vom ancora în realitate căci nimic nu ar fi mai onest de atît: oaia, adică turma. Acesta este nu viitorul, ci deja prezentul care s-a copt pentru poporul român. Din aproape în aproape am fost duși către îndobitocire. Începutul a fost de-a dreptul delicat. Ce Camus ori Sartre, ce Eliade ori Noica? De-a dreptul Sandra Brown și Stephen King. De ce ziare de informație și analiză, cînd poți livra țîțe goale, funduri dezgolite și/sau extraordinarele aventuri la shopping ale amantei lui Cutărache ori ale metresei lui Cutărică. Moda a aruncat-o pe piață, acum 15 ani, odată cu oaia cu cinci picioare, tocmai unul care azi e tot mai burzuluit pe fătucile din presa națională. Au continuat-o - pe ea, pe moda, vreau să spun - televiziunile comerciale care au manelizat cultura românească. Iar rezultatul îl vedem în jurul nostru: o presă care face orice numai nu informează corect și prompt opinia publică cu chestiunile ce cu adevărat sînt de interes public, o presă care accelerează ritmul de îndobitocire, o presă care maschează matrapazlîcurile îmbuibaților ce nu știu cum să-și umfle mai mult mațele lor și ale găștilor lor. Și care așteaptă cu buzele țuguiate să pupe diverse... Evident, nimic nu este întîmplător. Ceea ce se întîmplă în jurul nostru este parte a unui scenariu diabolic, bine creionat și bine executat. Cultura este înlocuită cu noncultura. Informația cu pseudoinformația. Învățămîntul și educația cu proceduri de tembelizare agresivă, de preferință în cascadă, pentru a avea efecte sigure pe timp îndelungat. Valoarea este înlocuită cu nonvaloarea, iar cîrpacii, cîrnățarii, frecătorii de latrine, damele de consumație, purtătorii ilegal de cap în general, sînt promovați cu sîrg. De ce toate astea? De ce risipa de efort și de imaginație? Nimic mai simplu: singurul om cu adevărat periculos este cel care gîndește. Ăla nu poate fi dus de nas, manipulat, împins fără probleme spre abator, nu i se pot îndesa fecalele pe gît. O lume ideală este o lume a oilor, a turmei. Ușor de condus, ușor de muls.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!