Din pãcate, colaborarea lui Constantin Bãlãceanu-Stolnici cu Securitatea are o adîncime abisalã. Medicul n-a avut scrupule în a se pune în slujba poliþiei politice, dorindu-ºi cu tot dinadinsul sã parvinã. A fãcut-o. Acum, cu atîtea dovezi împotrivã, el rãmîne þeapãn, înfipt pe unde e. Aºteaptã, ca statuile din bronz, sã-i fie tãiat postamentul. Aºa-zisele modele româneºti de dupã Revoluþie - Paleologu, Doinaº, Bãlãceanu-Stolnici - au fost colaboratori ai Securitãþii. Din fricã sau din entuziasm, ca Bãlãceanu-Stolnici, ei au fost uneltele sinistrei instituþii care a fost Securitatea. De ce sã ne mirãm de confuzia moralã de azi? Ce sã înþeleagã tinerii cu repere televizuale, cînd demnitatea întruchipatã, domnul Bãlãceanu-Stolnici, se dovedeºte un turnãtor de ultima speþã imaginabilã. Partea bunã a lucrurilor este cã nimeni nu mai poate fi minþit. Se pot arunca oricîte fumigene, biografiile nu se pot nici cosmetiza, nici schimba radical. Fãrã a spune lucruri mari, istoria ne pune la locul drept meritat. Iar locul lui Bãlãceanu-Stolnici, odiosul, jalnicul turnãtor, este exact acolo unde gîndiþi acum.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!