Nu am afirmat niciodată că Nicolăescu, actualul ministru al sănătății, ar fi un ministru mai bun sau mai prost decît cei ce s-au succedat înaintea sa, la conducerea acestui minister. Sau că fiecare ministru a inventat cîte o reformă a sistemului, în fapt cîte un mecanism menit a produce bani pentru un restrîns grup de apropiați, tovarăși ori finanțatori de partide, soacre, amante, verișoare de-al doilea ori mai știu eu ce, Că Nicolăescu s-a apucat, el fiind orice numai medic nu, cu maximă competență să sfătuiască cum se face o clismă sau ceva în genul ăsta, iarăși nu mai are cine știe ce relevanță. În schimb, afirm că actualul ministru al sănătății se face vinovat de una dintre cele mai mari ticăloșii. Printr-un recent ordin emanat de organul pe care îl conduce, persoanele cu handicap dar și veteranii de război, și femeile gravide nu mai pot beneficia de medicamente gratuite, deși legea este extrem de clară în acest sens. Dar nu este prima dată cînd legea este bătută, în România, de ce îi cufurește unuia sau altuia prin cap. E adevărat, ordinul emanat de Nicolăescu nu interzice categoric accesul persoanelor cu handicap la medicamentele gratuite. Numai că îi pune pe bieții oameni cei mai mulți dintre ei fiind în imposibilitatea de a se mișca pe nesfîrșite drumuri: întîi, o declarație pe propria răspundere că nu realizează alte venituri. Apoi, un drum la Finanțe (de fapt două), pentru a cere și apoi a ridica adeverința din care să rezulte cu nu au realizat alte venituri. Apoi un drum la Casa de Asigurări pentru Sănătate, care să pună ștampilă pe adeverința în cauză și să emită o hîrtie prin care să permită medicului de familie să elibereze rețeta. Apoi un drum la medic după rețeta gratuită, apoi un drum la farmacie. Simplu și lejer pentru un om imobilizat la pat pe viață. Este adevărat, în felul ăsta, ministrul Nicolăescu realizează economii la buget. Puțini dintre cei cu dizabilități își pot permite aceste drumuri. Așa că vor renunța la medicamente, în acest fel renunțînd la viață. Și, în felul ăsta, statul nu va mai plăti nici pensii, nici ajutoare pentru handicapați. Este adevărat, economii s-ar fi putut face și dacă ministrul ar fi stopat furturile nesimțitoare făcute pe spinarea sistemului. Dar atunci ar fi deranjat o gașcă de isteți mai mult sau mai puțin apropiați. Așa că ce mai contează niște mii de handicapați, niște mii de veterani de război, niște mii de bolnavi de cancer, niște mii de gravide...
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!