În Brașov, trăiesc cîțiva dintre cei mai cunoscuți scriitori contemporani: Andrei Bodiu, Caius Dobrescu, Romulus Bucur, Mihai Ignat, Doina Ioanid, Nicoleta Cliveț, Ruxandra Ivănceascu, Adrian Lăcătuș... și, cu voia dumneavoastră, subsemnatul. Mai mult, eu și Caius Dobrescu sîntem și în programa de limba și literatura română pentru liceu; mai mult, cu texte de studiat în cîteva dintre manualele alternative din clasele IX-XII.
Totuși, semnificativ, niciunul dintre autorii enumerați mai sus nu este membru al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor. De ce? Dacă deschizi revista Astra ai deja răspunsul: cu cîteva notabile excepții (Mihaela Gheorghe, Mircea Moț, Ovidiu Moceanu), regăsești aceiași și aceiași veleitari locali, care se firitisesc unul pe altul cu titlul de scriitor. Pe unii îi știu de mai bine de 30 de ani: nu s-au schimbat deloc (nici ca năravuri, nici ca mod de a scrie), deși unii au înlocuit odele adresate iubitului conducător și comunismului cu poeme religioase.
Ce îi unește este și dușmănia (abia ascunsă, uneori) față de scriitorii mai valoroși și mult mai cunoscuți - la București și în toată țara - decît ei.
Și spiritul de ghetou, deconectarea totală de viața scriitoricească din restul României. Recent, am avut o nouă dovadă: la ceremonia decernării premiilor pe 2006 ale Filialei Brașov, cineva declara ritos că premianții locali au mai mari șanse la premiile Uniunii Scriitorilor. Cam greu: acestea au fost acordate deja, și încă de cîteva luni bune!
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!